"ceva numai al meu" – 20732 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
SSSonja D. Szimon
Nascuta la Cluj-Napoca ,inginera ( Facultatea de Constructii I.P.Cluj promotia 1974 ) , emigrata in Israel 1980 . Am scris de cind ma stiu dar am publica ( deocamdata ) numai un roman "Tie" in 2004 la editura Clusium din Cluj. Actualmente lucrez la al 2-lea roman , si traduc in engleza primul . Astazi am atasat o nuvela scrisa de mine mai demult "S-a intimplat la Turda " imi pare rau ca calculatorul meu nu mai "vrea" sa utilizeze literele specifice din romaneste ( ceva s-a defectat si nu am apucat sa repar ) . Astept comentariile si "nota" ! Sonja D. Szimon
4 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
LPLorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
SCStanescu Ionut Cristian
Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu. Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc. Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor. O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele...
5 poezii, 0 proze
AAlina
Nascută pe data de 7 decembrie 1979 la Medgidia, provin dintr-o familie săracă dar care a știut să ne învețe valorile cele mai de preț ale existenței noastre pe această lume ... Sufletul și Omenia ... Nu am urmat scoli deși mi-aș fi dorit, nu scriu corect, de foarte multe ori fac greșeli gramaticale și nu numai , dar scriu din suflet , nu din minte ... Construiesc din suflet cuvinte pentru a-mi creea un loc al meu...îl decorez așa cum știu și pot mai bine... Aici nu vei găsi proze și nici poezii...nu sunt cuvinte greu de înteles ... sunt cuvintele unei persoane simple ...ce duce pe umeri ceea ce destinul îi oferă și regretă un pic, ceea ce destinul îi ia. Citește între virgule, între puncte, între spațiile lăsate libere dintre un cuvânt și celalalt ...poate te vei recunoaște...
3 poezii, 0 proze
Monica Berceanu
" nu sunt nimic din ceea ce am vrut sa fiu \ dar fiindca m-am nascut fara sa stiu \ raman \ acelasi care sunt " .... Scriu pentru ca vorbele imi mor inainte de a fi rostite ... scriu pentru ca gandurile mele sunt hoinare ale trecutului si ale viitorului ... nevrand sa pierd nimic din ceea ce iubesc , din ceea ce respir ... din ceea ce traiesc ... nu ma intrebati cui scriu , de ce si cum ... nu as putea sa va raspund niciodata ... poate va regasiti in povestile mele ... poate doar cititi si ma compatimiti ... poate doar radeti ironic ... va las ... nimeni nu ar putea intelege vreodata povestea sufletului meu ... stiu numai eu adevarul clipelor , adevarul minciunilor si al ascunsului ! ... pentru mine exista un singur suflet ... un singur nume si un singur vis ... si totul se topeste in cuvinte ...! si totusi .. Tu stii ce vreau sa spun ... !
48 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
Gelu Teodorescu
Absolvent al Colegiului Național Sf. Sava din București, promoția 1998, clasă de limbi moderne (engleză\franceză), licențiat în psihologie (Universitatea "Titu Maiorescu" 2003), boem în vremurile liceului, dar și ale facultății, fascinat de imagine, mai mult decât de cuvinte. Fără însă a le neglija deloc pe acestea din urmă, cu care am încercat să creez câte ceva, răzleț însă. În timpul liber (și nu numai), fotograf amator, cu intenții serioase de a deveni profesionist "cu acte în regulă" și cu "o stare de transmis" prin "creațiile" mele.
4 poezii, 0 proze
Tiamat
M-am născut din cenușa revoluției, în scrumul încă fierbinte al comunismului, sub cele dintâi raze limpezi și blânde ale libertății. Trăiesc în semnul racului, mai mult înapoi decât înainte, sub zeci de regrete renasc în fiecare zi, mereu alta, cu noi vise împrăștiate într-o minte zăpăcită, mai dezechilibrată pe zi ce trece. Mi s-a spus că sunt idealistă. Mi s-a mai spus că pot reuși orice îmi propun. Eu îmi cânt mereu printre gânduri dorința de a-mi dori ceva. Și nu mai am răbdare deloc. În viitor sper să mă iubească lumea și să fiu cât mai puțin mediocră.
2 poezii, 0 proze
TET.S. Eliot
Thomas Stearns Eliot (26 septembrie 1888 – 4 ianuarie 1965) a fost poet anglo-american, dramaturg, critic literar. S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood, guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea. După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei...
26 poezii, 0 proze
ceva numai al meu
de alice drogoreanu
acum nu mai știu dacă era lumină sau întuneric începu să împingă degetele în ea ridicând-o aproape că ieși din pantofi încerca să-l împingă cu brațele și trase atât de tare trase pielea intra pe sub...
Zboară! Îngerul meu drag!... Zboară!
de chialda radu vasile
Mă simțeam ca un înger plouat. Aveam penele umezite, iar acolo unde erau prinse de scheletul de sârmă, se prelingea rugina peste albul îngălbenit de timp. Cine știe de când avea Aba acest costum!...
roads
de emilian valeriu pal
trupul meu cerșea un telefon măcar așa să știu că încă mai respiri chiar dacă prin alt orificiu al lumii sufletul mă plesnea peste ochi și-mi cerea insistent să o iau de la 0 sau să uit tot ce știu...
last dream 2
de Mihai Leoveanu
Iubitul meu poartă sămânța. Asemeni cerului ce-și poartă stelele lui el este generos ca răsăritul soarelui și ca luna înainte de apusul ei. Ai zice că acolo se îndreaptă tot zâmbetul lui. Eu sunt în...
Prolog
de Popa Lorena
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid...
Poveste
de Lavinia Micula
Împreună suntem o pasăre și nu știu unde zburăm. Cînd aveam 7 ani îmi doream un zmeu al meu. Numai al meu. Să nu se mai întoarcă din cer. Să fie liber. Pe la 16 ani aș fi vrut să fac dragoste. Așa...
Autoportret cu palimsest
de Ana Blandiana
Aș fi tentată să răspund: născându-mă. Și sunt convinsă că acesta este, de fapt, și nu numai în ceea ce mă privește, singurul răspuns esențial al întrebării, îmi dau însă seama că ar fi prea puțin. O...
voice analizer
de alice drogoreanu
vorbești încet egal cu spații cu pauze niște semne de carte subțiri un fel de memo un pentru când n-o să știu ce se întâmplă o voce mică și rotundă ar putea fi un șold ar putea fi lapte aburit sărat...
Un vis...o iubire...
de Nelia Viuleț
Azi-noapte te-am visat. În visul meu se făcea că priveam către cer și-ți vedeam chipul...plutind printre stelele iubirii...vedeam cum îți zâmbesc fiecare...lung si trist. Începeam să-ți vorbesc și să...
Orice rugă e plină de sens
de Silviu Somesanu
Dintre toate nenorocirele nu-i niciuna egală cu moartea, multe te seacă la inimă și te vestejesc dar în timp mai poți recupera câte ceva. Orice rugă e plină de sens de aceea admir cu dragoste pe toți...