"cercul de ceară" – 19994 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
Mateiu Ion Caragiale
Născut 25 martie 1885 București Murit 7 ianuarie 1936 București Tabel cronologic 1885 martie 25 (stil vechi 12) Se naște la București Mateiu, fiul cel mai mare al scriitorului Ion Luca Caragiale. Fiu natural; mama: Maria Constantinescu, rentieră, 21 ani; I. L. Caragiale, 33 ani, rentier. cca. 1892-cca. 1902 Studiazä la colegiul Sf. Gheorghe, al cärui director intre 1889-1903 este Anghel Demetriescu, "excelentul meu director și maestru de istorie", cum spune Matei Caragiale. Din timpul acesta datează temeinica sa inițiere istorică și heraldică. Tot acum va fi c noscut, probabil, indeaproape, cercul amicilor lui Anghel Demetriescu: Delavrancea, arhitectul Mincu, St. C. Hepites, dr. C. Istrati, N. Petrașcu. 1904 noiembrie-1905 mai, Berlin. Dacă nu urmeazä, potrivit dorinței tatälui säu, dreptul, in schimb, paralel, cu lecturi fructuoase, pätrunde farmecele marelui oraș, pe care le va evoca în povestirea sa Remember. 1906 București. Studii de drept, pe care nu le termină, și examene la...
0 poezii, 0 proze
SSSimion Stolnicu
Simion Stolnicu (n. 6 noiembrie 1905, Comarnic, județul Prahova - d. 29 noiembrie 1966), poet român, considerat de critica literară ca situându-se în descendența liricii lui Ion Barbu. Adevăratul său nume: Alexandru Botez În 1926 este primit în cercul „Sburatorul", fiind botezat de catre Lovinescu, dupa obiceiul casei, cu numele de Simion Stolnicu, pseudonim cu care va publica de acum încolo. După părerea lui George Călinescu, poezia lui Simion Stolnicu este caracterizată printr-o gramatică dificilă și un limbaj în care precumpănește un delir neologistic. În lucrarea sa Istoria literaturii române contemporane, 1900 - 1937 (Editura Socec, 1937) la pagina 172, Eugen Lovinescu caracterizează astfel opera lui Simion Stolnicu: "evoluția poetului... s-a înscris în sensul stridenței, al împerecherii de cuvinte disparate, dislocate, rare, adesea inestetice, de imagini (...) fără aderență, într-o versificație lipsită de fluiditate, dură. de car neuns ; ca fond (...): un ermetism căutat și...
6 poezii, 0 proze
VCVincenzo Cardarelli
Vincenzo Cardarelli (pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit Ordinul Italian de Merit ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Opera1916: Prologuri ("Prologhi"); 1925: Istorii și amintiri ("Favole e memorie"); 1929: Soarele la zenit ("Il sole a picco"); 1934: Zile pline ("Giorni in piena"); 1935: Pământ natal ("Terra genitrice"); 1936: Poezii ("Poesie"); 1939: Cerul desupra orașelor ("Il cielo sulle città"); 1946: Poezii noi ("Poesie nuove") 1948: Vila Tarantola ("Vila Tarantola"), pentru care a primit Premiul Strega 1962: Opere complete ("Opere complete"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare La Ronda, prin care a pledat pentru întoarcerea la clasicism și a impus ca model lirica lui Leopardi.
3 poezii, 0 proze
IMIv Martinovici
n. 10 mai 1924, Ploiești d. 24 iunie 2005. Poet și traducător. Volume: ”Cercul de aur”, poezii, E.P.L., 1966; ”Ca să fii stea”, poezii, E.P.L.1969; ”Ochii și ploile”, poezii, Ed. Cartea Românească, 1972 / Premiul A.S. Brașov; ”Pe sub arcada porții negre”, proză, Ed. Albatros, 1972; ”Antologie din lirica românească modernă”, Iugoslavia, 1973; ”Euridice”, poezii, Ed. Cartea Românească, 1976, Premiul A.S. Brașov; ”Am lăsat graurii să zboare”, proză, Ed. Militară, 1979; ”Întoarcere la Nausicaa”, poezii, Ed. Eminescu, 1979; ”Albastrul flamingo”, proză, Ed. Militară, 1979; ”Eterna auroră”, poezii, Ed. Cartea Românească, 1981; ”Spre Delfi”, poezii, Ed. Cartea Românească,1986; ”Eupalinos”, versuri, 1996, Verlag Munchen, premiul revistei ”Observator” din Munchen; ”Avatar”, poezii, Ed. Signata, 1999; Traduceri: Rabindranath tagore, ”Grădinarul”, poezii, E.L.U., 1961; C. Aimatov, ”Primul învățător”, proză, E.L.U., 1964; Fr. De la Motte-Fouque, ”Undine”, proză, Ed. Minerva, B.P.T, 1968; Antoine...
1 poezii, 0 proze
VWVirginia Woolf
Virginia Woolf (n. 25 ianuarie 1882, Londra, d. 28 martie 1941, Rodmell) a fost o scriitoare și eseistă engleză, una dintre precursoarele romanului modern. Între cele două războaie mondiale, a fost o figură marcantă a societății literare londoneze și membră a grupului Bloomsbury. Virginia Woolf (născută Virginia Stephen) s-a născut la Londra, a crescut și și-a făcut educația într-o familie victoriană clasică. În 1895, în urma morții mamei, a făcut primul episod de depresiune afectivă dintr-o lungă serie ce i-a urmat. După moartea tatălui său (Sir Leslie Stephen, redactor și critic literar) în 1904, s-a mutat împreună cu sora sa Vanessa într-o casă din Bloomsbury, unde s-a format cercul de intelectuali cunoscut sub numele de Bloomsbury Group. Virginia Woolf și-a început cariera de scriitoare în 1905, publicând în suplimentul literar al ziarului The Times. În 1912 se căsătorește cu Leonard Woolf, funcționar și teoretician politic. Primul ei roman, The Voyage Out, este publicat în anul...
1 poezii, 0 proze
Cocos Cristina Andreea
Ma numesc Cocos Cristina Andreea si am 11 ani. Am invatat sa scriu poezi scurte, cat si lungi, si proze pline cu expresii. In realitate sunt o fata obijnuita, la fel ca orice om. Am o viata superba, iar talentul meu ma poarta mereu pe culmea imaginatiei. Asta m-a adus pe acest site. Vreau sa scriu si sa povestesc amintiri sau sa imi imaginez unele pe care sa le scriu aici. Persoane carora as vrea sa le multumesc: *Doamna invatatoare: Istrate Marioara -Va multumesc pentru ca m-ati indrumat pe calea cea buna. Va multumesc pentru ca m-ati incurajat sa scriu si sa particip la concursuri. *Domnul profesor de la cercul de literatura: Petcu Abdulea -Va mulrumesc pentru ca m-ati luat sub aripa dumneavoastra si m-ati ajutat sa evoluez la nivelul urmator. *Colegii mei -Va multumesc tuturor colegilor mei de clasa pentru ca m-ati sprijinit si pentru ca mi-ati spus sincer, parerile voastre despre poeziile sau prozele mele.
2 poezii, 0 proze
BBBertolt Brecht
Bertolt Brecht (n. Eugen Berthold Friedrich Brecht, 10 februarie 1898, Augsburg, Bavaria — d. 14 august 1956) a fost dramaturg, poet, regizor de origine germană, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale "Berliner Ensemble", inițiator al "teatrului epic", a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20. S-a născut în Augsburg de la o mamă protestantă și un tată catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din Munchen, în timpul Primului Război Mondial. A creat Berliner Ensemble în ianuarie 1949 și teoria teatrului epic. Opera Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită Baal Tobe în noapte Mutter Courage și copiii ei Die Sieben Todsünden der Kleinbürger În hățișul orașelor Opera de trei parale Omul cel bun din Sâciuan Puștile doamnei Carrar Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich Cercul de cretă...
15 poezii, 0 proze
DBDemostene Botez
Demostene Botez (n. 29 iulie, 1893, satul Hulub, comuna Dângeni, județul Botoșani - d. 17 martie 1973, Iași) a fost un scriitor și publicist român, academician (membru corespondent din 1963) și avocat (licențiat în drept al Facultății din Iași). Demostene Botez a urmat școala primară în satul natal, iar cele liceale la Liceul Internat din Iași. A urmat Facultatea de Drept a Universității "Al.I. Cuza", și a obtinut licența în drept în 1915. A început să practice avocatura la Iași, iar din 1934 la București. Până în 1950 a practicat avocatura în paralel cu activitatea literară. După 1950 a lucrat numai în domeniul literaturii și al publicisticii. A debutat în literatură în 1911, cu poezie publicată în revista ieșeană "Arhiva". Din 1921, a aderat de cercul de la revista "Viața românească", care i-a publicat o mare parte a creației sale. Debutul editorial a avut loc in 1918, cu volumul de poezii Munții, premiat de Academia Română. A publicat multă literatura pentru copii și a desfășurat o...
18 poezii, 0 proze
RSRadu Stanca
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeș — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet și dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute. A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu,...
23 poezii, 0 proze
cercul de ceară
de viorel gongu
Când tainicele râuri înmărmurite-n ceară Prind, calde, să se tragă \'napoi în lumânări Învolburând în cercuri, crescând ca umbra-n seară O albă luminare deschide iarăși flori. Albinele grăbite,...
Când vii înspre mine
de Dana Banu
Când vii înspre mine se face liniște culorile se deschid prin întuneric inima se desprinde iese din trup tremurătoare luna e doar un alt semn deasupra orașului cu oameni de ceară aerul doar un alt...
de o mie de eoni fără tine
de paparuz adrian
cutreier cercul gol de prejudecăți aștept un pi altfel ridicat din pătratul minții supreme ceva neinventat care să amestece lumile vibrațiile frecvențele ceva care ar putea să mă facă tangențial cu...
cui e frică de bobby fischer
de Cătălin Al DOAMNEI
să rostești numele lui bobby fischer într-o dumnezeiască zi United State of America „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați” ceea ce are mai profund țara alexe-alexievici...
Neutru
de Virgil Ierunca
adulterul pământului frunza de măslin căzută pe ape zidul meu zidul meu lasă-mi sângele să-mi curgă-n ilumină n-am semne nici diferență tu zici eu dar ultimul călător se pregătește de lucrurile albe...
Cerc zbârcit pătat de carne
de Paul Gorban
fă-mă un cerc și învârte-mă în jurul buricului unei femei de circ Doamne numai așa voi avea înțelepciunea unui nou născut numai așa am să pot săruta locul de unde am apărut într-un fel de lume cubică...
Șarpele de aramă
de Sorin Coadă
Se trezi cu frigul în oase. Simți legătura la degetul gros de la picior. Deschise ochii și se sperie. Era gol, alături de alți morți, femei și bărbați, cu toții dezgoliți și aruncați în neorânduială....
oglinzi târzii
de holobaca gheorghe
din punctul de-nceput de timp mă privești din ochi ce vede-năuntru și-afară ca marginea mărilor te-mpresoară ecouri din Eden și patimi lumești pe-aceeași scară destinul coboară și urcă-n parfum și...
Fratilor mei
de Alexandru Corneliu ENEA
Fraților mei cu rosturi prin lume de mult n-am mâncat din aceeași pâine și-am pierdut mângâierea de mamă și tată și verile-n jocuri, iubirea trădată, cadouri de iarnă și certuri mărunte, armindenii-n...
Moştenirea 4
de nonciu dragos
Gara era rece ca de obicei, sacul l-am pus cu nonşalanţă la bagaje de mână, aşa cum i-am promis Vandei, plecând cu primul tren către familia ei. - Ce-ţi veni? - Oricum mi-era dor de oraşul acela,...