"ceea ce rămânem " – 20741 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DMdan moldovan
Mă numesc Dan Moldovan,sunt din Mediaș și sunt student la Facultatea de Filologie a Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia...Îmi place ceea ce fac și sper ca într-o zi o să devin un profesor bun. Nu pot să spun că îmi place în mod special poezia de niciun fel...dar, totuși nu pot să fiu de acord cu ceea ce se scrie în momentul de față. Tocmai de aceea...scriu doar pentru a trage un semnal de alarmă... S-ar putea ca în curând să rămânem fără poezie națională...
7 poezii, 0 proze
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
GPgeorge popa
Nascut in Brasov. Intre doua culturi,doua religii. Absolvent la Finante-Banci. Scriu ,incercand sa exprim ceea ce este in interiorul meu.La judecata se vor cantari doar lacrimile,asa cum spunea Emil Cioran. Cuvintele vor fi ceea ce ramane in urma mea,si dupa. Pasii se vor pierde in nisip,acoperiti de zefir,sub soare,sub noapte. Ideea de a fi a fost suficienta. M-am nascut,trait si am fost OM. Recunostiinta profesorilor care m-au invatat,oamenilor care m-au invatat sa nu gresesc,atunci cand aleg,lui Dumnezeu care mi-a calauzit pasii pe Drumul Vietii. Cuvantul care va ramane sapat in piatra in urma mea,si in mintea si sufletul celorlalti. George Popa
37 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
CAColonescu Andrei
În încercarea de a îmi clarifica gândurile prin tentativa modestă de a scrie, o parte din mine iese la iveală, întrucât nu pot să fiu autobiografic sau autocritic, nu rămâne decât un singur mod de a mă descrie: Sunt ceea ce scriu.
12 poezii, 0 proze
VBViorica Bota
cand simti ca ceva clocoteste in tine, irumpe ca lava unui vulcan si nu mai poti suporta dogoarea nu te poti salva decat lasand sa iasa la lumina ceea ce s-a infiripat in adancuri. Asta nu inseamna neaparat o fericita eliberare deoarece poti auzi critici aspre, dar e totusi o victorie ca ti-ai invins teama de a ramane singur cu arista mistuitoare a creatiei! Viorica
4 poezii, 0 proze
Victor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
Eduard Ialomiteanu
M-am nascut o data cu zorile, intr-o zi de sarbatoare. Dumnezeu si-a descoperit tampla si dupa atata truda dupa o saptamana de Creatie, am aparut si eu sa tulbur linistea Lui. De atunci il tot caut .. ma invart in jurul Adevarului fara sa-l zaresc. Dar imi ramane Verbul. Tot ce ating ma arde pentru ca il simt pe El. Iar tot ce fac ma doare .. lipsa desavarsirii. Sunt un simonist care vrea sa creeze aidoma magului, spirit. Eu nu ma joc cu cuvintele, ci doar ma folosesc de ele pentru a exprima ceea ce e traitor in mine.
30 poezii, 0 proze
CPcristiana pricop
n.20.02.1962(ora 6:30 a.m.) -moldova romania-langa tanacu casatorita si mama a doi fii am avut o revelatie cu 10 ani in urma (4-5 Iulie 2001) si, dupa asta, am inteles Ideea principala a Bibliei complet diferit de toate religiile lumii Biblia vorbeste despre o Separare Finala (Judecata de Apoi) intre "cei buni" si "cei rai" si eu am primit intelegerea ca aceasta separare nu va fi INTRE categorii diferite de oameni unii "buni" si altii "rai" ci va fi o separare INTERIOARA in fiecare suflet, in fiecare individ ( care va fi vindecat de boala pacatului si va ramane numai esenta sa divina, chipul si asemanarea lui Dumnezeu) astfel noi, toti oamenii, (fiecare barbat si fiecare femeie) vom fi mantuiti, salvati, si vom merge in Imparatia cerurilor exact opusul a ceea ce actualele religii predica email: cristianas43@yahoo.com
38 poezii, 0 proze
ceea ce rămânem
de Ottilia Ardeleanu
uneori lumea e o arcă plină cu suflete se depărtează de noi până nu o mai zărim deloc prin ochii mâloși cu irizări din crengi de copaci hoinari irișii peștilor putreziți și luna acoperită de aburi...
Intermezzo
de Nincu Mircea
Suntem ceea ce suntem prin faptul că devenim și rămânem ca fiind în propria noastră ființă atât timp cât regulile și liniile trasate de trecerea noastră prin existență nu sunt în nici un fel...
Imaginar
de Nincu Mircea
Ceea ce trăim azi relevă faptul că trecem de la etapa în care lumea lasă în urmă modul mecanicist de a produce bunăstare, prin replicare, și, în numele dreptului la liberă exprimare, o valoare...
Juventus - Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine
de Simona Popescu
As fi vrut sa scriu despre varstele de atatea feluri prin care-am trecut pana acum, fara sa-mi dau seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce suntem, de ceea ce ramanem cu adevarat;...
Cerința de a fi actor
de Remus Cretan
Actorii nu joacă, ei trăiesc și nu trebuie să pară actori acolo, pe scenă. Înainte de ridicarea cortinei se pregătesc să treacă din planul vieții în cel al oglinzii acesteia. Simți terestrul cum...
Hipnoză
de Nincu Mircea
Imaginea lumii în care viețuim este rezultat al imaginației celor care au trăit-o înaintea noastră. A acelora care au imaginat-o, într-o mai mare ori într-o mai mică măsură, mai mult ori mai puțin...
Următorul
de Liviu Ghidirim
Următorul Primul trece la perete. Deși e liber să aleagă cum să moară - cu fața spre mine, sau cu privirea în peretele pictat cu creieri - tremură. Îi simt frica, mândria, superioritatea intelectuală...
îți spun ce să facem
de ioana negoescu
să avem locul nostru. brațele tale foarte lungi să ne fie granițe arămii de netrecut. să păstrăm liniștea să păstrăm urletul în plămânii tăi să păstrăm cântecul noaptea să ne găsească dansând sub...
Ce caut eu în viața mea?
de Nelia Viuleț
M-am întrebat adesea ce anume îi unește pe oameni. Același mediu social, aceleași firi, aceleași pasiuni, idei, speranțe, vise, aceleași crezuri, faptul că ne aflăm uneori de aceeași parte a...
Nu suntem o minoritate. Suntem români și vrem să rămânem români
de Hristu Cândroveanu
- Domnule Candroveanu, este evident ca, în ultima vreme, despre aromâni se vorbeste din ce în ce mai putin. Cand se discuta despre \"românii din vecini\", atat autoritatile, cat si media romanesti...