"ca și cum n-ar fi" – 21985 rezultate
0.02 secundeMeilisearchdespre-teatru-si-poezie
Teatrul ca poezie si poezia ca teatru
de jkloungsuh
Bebeisme-şi-şosete
Bebeismul este definit ca lingușeală și gângureală
de sophie polansky
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
Tracy K. Smith
Tracy K. Smith (n. 1972) este o poetă americană originară din Massachusetts. Are la activ trei volume de poezie: The Body’s Question (2003), Duende (2007), și Life on Mars (2011), considerat unul dintre cele mai valoroase volume de poezie din 2011. S-a vorbit despre acest volum ca despre expresia căutării unor alte forme de existență, extraterestre, în care existența umană, transfigurată, să-și găsească continuitatea (“Tot ceea ce dispare/ Dispare ca și cum s-ar întoarce altundeva”), despre plonjarea într-un abis în care să uiți de tine și de care să fi înțeles.
1 poezii, 0 proze
Maria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
Ileana Petrovici
Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...
34 poezii, 0 proze
Bogdan
m-am nascut la bucuresti, in sectorul 4, intr-o noapte, in zodia lunii; din perioada gradinitei imi aduc aminte de cateva momente antologice, pe care n-o sa le dezvalui aici, pentru ca imi sunt mult prea intime; am terminat si generala nr.1; aceasta scoala si-a imprimat amprenta asupra mea; inca o mai port; n-am luat niciodata premiul intai; n-am avut niciodata 10 pe linie; s-ar putea intelege de aici ca sunt un frustrat; nu e adevarat:);urasc hartiile pe care scrie diploma sau mentiune; liceul mi-a cladit personalitatea si mi-a ilustrat imaginea lumii din timpurile alea, care din pacate inca mai exista; invataturile din cei patru ani au fost putine si in acelasi timp multe:am invatat o groaza de lucruri pe care nu le-as fi invatat fara "ajutorul" liceului; n-am luat niciodata premiul intai sau nota 10; n-am participat la olimpiade sau la alte concursuri nationale; n-am fost in tabere sau in alte chestii de genul asta; insa mai mult ca orice, paradoxal, liceul m-a marcat; cum anume nu...
4 poezii, 0 proze
Roman Anamaria
n. 1963 absolventă a Facultății de Drept București, promoția 1985 căsătorită, doi copii sunt aici, printre voi. o persoană optimistă și fericită. deși par "văzduhistă", cum ar spune un prieten. :) -E frumoasă și toamna, îmi spuse. Îmi întorc privirea și îl văd: stă cuminte, cu piciorușele apropiate ca la școală și cu palmele împreunate în poală. Își ține aripile la spate și mă privește întrebător. Îi zâmbesc. Îngerii nu-și murdăresc niciodată rochițele albe.
74 poezii, 0 proze
Laurențiu Orășanu
Născut la Călărași, 3 noiembrie 1949. 1967-1972 Facultatea de Automatică, IPB Inginer / Programator. Din 1992 Canada, din 1996 SUA, din 2007 din nou acasă. Profil "literar": Colaborator la "Viața Studențească" (micro-eseuri, reportaje). (în studenție) Sub titlul "Conexiuni", colaborări la "Rebus", "Saptămâna", "Flacăra". Încercările în poezie, mai târzii (sau mai recente), n-au ajuns publice până la apariția pe acest site (septembrie 2002). Debut poetic publicistic în revista "Lumină Lină", New York, aprilie 2003. Alte apariții în "Lumină Lină". Pagină (11 poezii) în Symposionul Ieșean din 4 februarie 2004. Alte apariții în reviste: - Atheneum, Vancouver (2004-2005) - Virtualia 3, 7, 10 (Antologie de cenaclu) (Iași, 2004, 2007, 2008) - Poezia nr.4, 2004; Iași - Lumea liberă (Romanian Herald), New York - 2004 - 2005 (colaborator) - Conexiuni (New York) - Apozitia (Germania) 2006-2010 - Literatorul, 2005 - Convorbiri Literare, nr. 6, 2004, nr. 9, 2008, Iași - Ca și cum, nr. 0, 2004,...
82 poezii, 0 proze
Valentin Mălăescu
bla, bla... chiar sînt un om care nu dau doi bani pe cine a fost, ce note a avut la școală, cîte neveste și cîte amante și alte chestii de genul ăsta. Nu mă interesează să mă uit pe gaura cheii, mă interesează ce și cum scrie, sau a scris, și atît. N-am nimic de ascuns (nici măcar colaborator al Securității n-am fost, nici membru PCR și nici probleme cu legea n-am avut), nu am pudori și nici tabuuri, dar nu consider că privește pe cineva viața mea. Nici măcar în privința vieții strict private nu am nimic de ascuns, nimic rușinos, pur și simplu țin la un principiu: nu mă interesează că Jimmy Hendrix a murit de la o supradoză, mă interesează doar că a fost, în opinia mea, cel mai mare muzician al lumii. Sau, dacă vreți, mi se rupe că D.R.Popescu a fost un jalnic lingău comunist, pentru mine e doar un mare scriitor. Simplu. Și apoi, nici nu cred că oi fi te miri ce mare personalitate ca să prezinte interes pentru cineva biografia mea (și de aș fi, tot n-aș renunța la principiul ilustrat...
9 poezii, 0 proze
Cristina Chirea
Sunt Cristina Chirea. Am deschis ochii pe 24 iulie, in 1987. Am absolvit cursurile scolii "Jose Marti nr 56" din Bucuresti, iar in prezent sunt eleva la Colegiul National "Spiru Haret". Scriu versuri, e adevarat, de asta ma si aflu aici pentru a le impartasi si pentru a le spori valoarea, pentru ca tinandu-le doar pentru mine, consider ca oarecum...le pierd. N-as putea trai fara muzica, ciocolata sarcasm si autoironie. Si cum profit de toate acestea, traiesc din plin.
4 poezii, 0 proze
ca și cum n-ar fi
de Miruna Dima
scrâșnesc undeva prin coaste încorsetată în dorințele lor drumurile nu se mișcă decât sub mână bărbătească care mă apucă mereu uneori de gât sufocându-mă sau și mai rău se insinuează sub poalele...
De vis n-ar fi
de Daniel Aurelian Rădulescu
Îi spune vis la o poveste fără sens, ca un crâmpei dintr-un ochean cu sticle colorate, sparte, un fel de real interzis, sau un condens din tot ce-am petrecut printre ai mei, cu toții figuranți pe un...
Parterul si etajul (fictiune)
de Dina Calin
Frate-meu nu era în camera lui. Mi-era greu să cred că-și petrecuse noaptea cu olandeza. Poate chefuise cu băieții din orchestră prin camera vreunuia și se îmbatase cu ei și neputînd să se mai ridice...
Parter și etaj (ficțiune)
de Dina Calin
Știți vorba aia cu vițelul care se uită la poarta nouă?! Așa mă uitam eu la poarta Evei și mă întrebam cum de am avut curajul să mă postez acolo fără să o fi anunțat că mă duc, cu o femeie gravidă...
Vorbește parcă n-are nicio vină
de ADRIAN ANGHELESCU
Cum ne „traduce” el din ce se spune Cu-atâta patos și cu sârguință Când toți mai marii azi din Uniune Ne supun, pentru el, la umilință Și cum se crede el un om perfect Când ne repetă asta obsesiv...
și într-o zi vine soarele invers decât știi
de Dacian Constantin
sau faci liniște în os și funcționează fără probleme alături de superconductoarele calde cu mișcări ample întoarcem mâinile dinspre spate spre piept sincron ca și cum n-ar fi ale noastre totuși timp...
Ascult arhetipul femeii și un cerșetor 13,14
de razvan rachieriu
Ascult arhetipul femeii îmi spune că a făcut din profunzime o artă feminină un mod de a investiga psihologia bărbaților care crede că sunt iraționali, egoiști și violenți că-și folosesc puterea...
de ieri, visez că ești ploaie
de Vasile Munteanu
ieri am zărit întâia oară ceva ce nu zărisem încă mânuțe moi prinzând în gol un vis ce nu se mai întâmplă și parcă mai aștept aievea încremenit pătruns de semne să treacă noaptea vrăjitoarei ce-a...
