"atât o să dureze stingerea mea" – 20348 rezultate
0.04 secundeMeilisearchCiprian Simut
-nascut in 1983 pe 5 mai, in Oradeea -clasele 1-4, terminate la Scoala Generala nr 16, -clasele 5-8 la Liceul Aurel Lazar, -clasele 9-12 la Liceul Teologic Baptist Emanuel, toate in Oradea... M-am nascut intr-o familie de oameni simpli, dar cu o baza etica, spirituala si morala atat de solide incat nu puteam sa trec prin cei cativa ani de viata fara sa fiu si eu zidit pe aceasta stanca! Mama, tata, fratele meu imi sunt forta, ghid, suflet, incurajare, dragoste, lacrima, indurare, zambet, eliberare...imi sunt familie! De curand viata a primit o noua infatisare cand fratele meu s-a casatorit si acum am si un nepotel! Cei care sunt in situtia mea ma inteleg! Hobby-ul meu este cautarea, iar dupa ce caut imi gasesc implinire in cuvant, desen, gand, imaginatzie, prietenie, durere, bucurie, in adiere, in suspin, in incercari, in lacrimi, in privire...iar acum caut DRAGOSTEA! ...si iata: viata continua sa suspine, continua sa cante, continua sa... traiasca...
6 poezii, 0 proze
AMApostu Mihaela
NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...
12 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
AJAdriana Jivan
Nascuta in primavara lui `85, la Timisoara. In prezent, tot la Timisora, incerc sa ma gasesc pe mine, sa ma apropi cat mai mult de mine, cu/pe langa altii. Mai stau putin p`aici... apoi o sa ma caut in alte parti. Nu singura, dar cea mai mare pasiune a mea sunt oamenii...cu cat mai multi... cu atat mai bine, cu cat mai diferiti...cu atat mai interesanti. e-mail: hemera20@yahoo.com id: hemera20
3 poezii, 0 proze
OMOANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
SLserban dacia lavinia
E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!
1 poezii, 0 proze
Zen (short story)
M-am gandit sa adaug in Biblioteca virtuala povestirile zen pe care le gasesc presarate prin cartile pe care le citesc. Daca nu e ok clasificarea, va invit sa o schimbati. Ideea e ca imi pareau, din cate am citit, un gen atat de specific incat nu am dorit sa le includ la \"autor necunoscut (folclor) COLINDE.
0 poezii, 0 proze
atât o să dureze stingerea mea
de Ecaterina Ștefan
cât cade cortina la sfârșit de spectacol cât se deschide crinul alb dimineața cât scriu acest vers fără menire cât durează rostogolirea soarelui după orizont în apus atât o să dureze stingerea mea
S-a stins BEC-ul
de remus eduard stefan
În căsuța de la marginea pădurii s-a făcut întuneric. Ne adunăm cu toții în jurul sobei și încercăm să aprindem o lumânare sau o cârpă îmbibată în gaz. Lumânarea e a bunicului nostru, iar cârpa tot...
Mica nebuniada
de laura popescu
Asa trebuie sa inceapa totul... Cu o mica nebunie, transformata ulterior in psihoza, in manie. Maniile mele... Cum pictase Theodore Gericault monomaniile, atat de penetrante si breathtaking inca,...
Blues de guler alb(astru) [1]
de Realdo Tokacs
Aș fi vrut să scriu despre Timișoara, despre orașul pe care l-am deșertat de amintiri și prieteni și nopți albe și solitudini împreunate pasager - ca să-l închid într-o cutiuță de păstrat galaxii, la...
schiță
de godfather
\"Începutul. Copil pierdut. Pierdut în timp. Pe jumătate rupt de realitate, care trăiește în microlumea sa. În vise. Cu vise. Închis în cimitirul tinereții. Coridoare aglomerate. Și totuși singur....
Doi ani de liniște
de Zburlea Ariana
Instalația din casă e mai veche decât bunicii mei răposați. Costurile ar fi imense, deci, în loc să o schimb, prefer să folosesc lumânări. După stingere, în urma lor apare fumul lăptos ca un voal de...
Reflectări în pragul veșniciei
de Cebotari Diana
Prin ferestra larg deschisă se vedea cerul. Un cer albastru , curat , adînc… Cine știe , gîndi Iulia , poate acolo e mai bine. Poate acolo , întradevăr există un rai în care aș putea fi fericită ....
guiness
de emilian valeriu pal
cu un pahar de coniac îmi tratez rănile în deșertul de la marginea lumii the great white hunter seara sparg toate oglinzile mă spăl în tăcere de tot sîngele vărsat de toți morții închipuiți de parcă...
Ultimul jurnal
de d. c.
Motto: Când spui “SIDA”, spui “vise ruinate”, sau mai degrabă incantezi cu respirația sacadată un “ce-ar-fi-putut-fi” sumbru. Ultimul jurnal (ca o amintire în curs de stingere) Prima noapte “dă-mi...
De Dincolo 2
de Lesenciuc Teodor
Cu tot întunericul puteam citi cu ușurință literele asimetrice: SOLOMON MARIUS BOGDAN Născut 30.11.1992 -- Decedat 27.11.2009 Trăisem deci șaptesprezece ani. Doar atât?! De ce oare? De ce murisem?...