"am plecat pentru că trebuia. " – 22197 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
Neagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
Alexandra Bucur
M-am nascut in 91', am vrut la scoala de la 6 ani. Am invatat bine, se putea si mai bine, dar eram prea visatoare ca sa vreau sa fiu cea mai buna...sa lupt pentru mai mult. La 14 ani am plecat la liceu...acum am 16 ani...si sunt inca o visatoare.Imi place sa citesc, sa ma plimb prin parc...si sa compun poezii. Dar sunt doar amatoare.
2 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
florian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Mmarshall
Am scris pentru o fată, demult. Și-am vrut să scriu mai bine, că fata a plecat cu altul ce nu i-a scris nimic. Cărtărescu m-a dat afară - că scriam cu pseudonim - un antichrist pe vremea când fie scriai pentru Ceaușescu, ori doar pentru ”El” - cărtărescul.
13 poezii, 0 proze
GMGaloiu Marian
Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....
25 poezii, 0 proze
Bogdan Matei Alecu
Nascut si crescut in Bucuresti. In clasele mari de scoala general am manifestat prima data interes real pentru literatura. Era insa in faza incipienta si din multe puncte de vedere, pueril. In 1997 am plecat cu parintii in Canada, unde am stat patru ani. Aici am descoperit poezia post-moderna precum Jim Morrison, Bob Dylan, Roger Waters si Thom Yorke. Alte influente, ceva mai clasice ar fi Nichita, Arghezi, TS Eliot si chiar Leonard Cohen. Actualmente student frustrat si autor nepublicat. Manifest interes pentru activitati cu caracter literar (am participat la concursul Altfel de Eminescu, organizat in cadrul ASE Bucuresti) si pentru jurnalistica, mai ales pe teme muzicale.
15 poezii, 0 proze
am plecat pentru că trebuia.
de Iuliana G. Badea
Stau pe șezlong cu un long island în mână și o țigară în cealaltă, reflectând la viitorul nostru incert. Am plecat o perioadă, nu pentru că voiam, ci pentru că trebuia. Și am rupt totul fără să fie...
doar pentru tine
de Tiepac Alexandru
M-ai întrebat mai odată ce-mi doresc mai mult dar eu nu ți-am răspuns. Singurul motiv pentru care nu am făcut-o atunci era că nu știam să vorbesc. Limba pe care tu o foloseai era limpede pentru mine...
Stăpână pe timpul meu liber 18
de nonciu dragos
Am plecat ca un muribund, cu trenul de noapte către mare. Nu aveam treabă decât duminică cu Angela, lucru pe care am și mizat sperând să fiu singur toată sâmbăta. Ai mei nu au zis nimic, ba din...
Aurel Pop în dialog cu poetul Theodor Damian
de Aurel Pop
\"Eu am plecat de acasă, adică din țară, mai precis vorbind, nu umblând după făgăduințe, ci pentru că am vrut să văd, și să beneficiez de lucruri pe care nu le aveam aici dar pe care am crezut că...
Trubadurul de serviciu
de Dan Mitrut
Singura treabă bună la librăria Cărtărești e că mi-am cumăpărat o carte. Am aflat că trebuia să ne mutăm în altă parte. Și ne-am mutat în altă parte. Undeva într-un loc drăguț, așa cum se poate...
Oral şi scris 15
de nonciu dragos
Nu mi-am dat niciodată seama că omul poate fi atât de schimbător, poate este legat de chimia din el sau de cei din jur, dar un lucru e clar, o fiinţă umană poate deveni un monstru la un moment dat,...
de Doina Postolachi
Trebuia să te gasesc. Acum, că aveam trupul scurt și picioarele lungi, nu mi-ar fi luat mult timp, să te găsesc. Si nici nu puteai fi prea departe. Pentru că erai un cactus mic si fără țepi - și te...
Funduri și funde
de Popescu Valentin
Acum o săptămînă am primit un spam de pe mail. Din categoria aceea: femeie pakistaneză caută translator ca să își investească averea uriașă în România sau femeia din SUA care caută parteneri de...
Poveste din jurnal
de Ana Cozma
5 februarie 2004- ziua unei persoane care mi-a schimbat viata pentru cateva zile. Alin. E singura persoana care m-a facut sa ma simt eu, sa simt ca traiesc, sa pot sa zambesc chiar fara motiv....