"amăgirile mele" – 2272 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
CICALANCEA_ANDREI IRINEL
Strivit de pasiuni inselatoare,.... Constrans de dogmele prezente in traditii,... Far-de credinta n timpuri viitoare,.... Mereu este marcat:de repetitii......... Culori nascute din obsesii reci,.... Si trecatoare amagiri prezente,... Sunt zugravite in impresii seci.... Intr un tablou cu tonuri reticente....... Un critic slut la chip,cu logoree mare.... Prezinta n mod de opera fantasma, Si are rugaminti:ca data viitoare Sa fiti mai ganditori si..sa i simtiti mireasma........ Artistul si a dorit -o abordare fina.... De tonuri ample si pete de lumina,... A vrut sa regasiti in mica lui lucrare.... Nu intrebari....... -ci provocare....... phrime 2 ale lui decembrie, ale lui 2006
2 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța. Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul...
87 poezii, 0 proze
amăgirile mele
de Cezar C. Viziniuck
sunt atât de plictisit în această ultimă zi de august încât am uitat să mai scriu pentru prima dată de când sunt singur simt lipsa unei companii feminine a unui zâmbet a unei îmbrâțișări pentru prima...
Din negrul tau
de pop romeo
doi ochi negri imi luneca visele mai sedus decat seara ce cade in mare, mai incolo de ultima frontiera a culorii in care mi-ai nascut sperantele, mai aproape de locul cu roua din care lacrimeaza...
Vei fi acolo ?
de Razvan Claudiescu
Þine-mă, În răul Iordan să mă botezi, Și eu voi spune în lacrimi, Că m-ai binecuvântat, Și de păcate am scăpat, Pe toți dușmanii mei i-am iertat, Că tu m-ai-nvățat, Ești fratele meu, Ești tatăl meu,...
Sunt doar un om
de Vinca Ion
Sunt suma păcatelor mele, Umbra dorințelor, Nemângâiate in nopțile Tăcerilor. Departe sunt amăgirile, Obsesia căutărilor. Aproape sunt amintirile Rătăcirilor. Unde s-ascund visele Neâmplinite?...
Resentiment
de Iulia Dinescu
Esenta existentei tale te-a naruit in cele mai adanci vise ale mele...trupul meu care avea nevoie de mangaierea catifelata a simturilor tale, acum a devenit aspru si distant..asa zisa iubire a fost...
Curcubee bizare
de pop romeo
De parca as mai fi trait acest templu zvacnitor prin tamplele lunii albe prin care si zeii se grabesc sa zboare desprinzandu-li-se soaptele peste amagirile toate , vreascuri din flori imi cad pe...
Pledoarie în alb
de Maria Prochipiuc
răsună dealurile și văile a bucurie desfătare a gândului nălucile își caută amăgirile peste tot între noi va picura liniștea pacea și împlinirea Iarnă. Decembrie. Ar trebui să vorbesc de zăpadă, de...
Salcia plângătoare
de Cristian Lisandru
M-am așezat sub o salcie plângătoare, cu fruntea sprijinită în palme... Era o seară liniștită, dintr-o vară lungă și aducătoare de căldură peste inimi înghețate de îndrăgostiți certați prematur, dar...
Atât cât poate mâine să mai vină
de Dumitru Mălin
A început octombrie și simt Că-n zvârcolirea asta de rugină Viața mea, cu tâmplele de-argint, Mai vrea încă-nvărat să mă mai țină. Își mai promite dragoste și rost Pândind surâs și legănări de coapse...
Scrisoare de la Penelopa
de Mihaela Raileanu
Scrisoare de la Penelopa Dragă Ulise, Soarele a răsărit și a apus de nenumărate ori de cînd ai plecat. Am fost martoră îngîndurată de aici, din colțul ferestrei…fiindcă de aici văd cel mai bine…și...
Cântec de început
de Nicolae Labiș
Aripi de vultur în zbor de săgeată Icar și-a rotit, Cei doi pumni omenești lacomi să-mplânte în soare, Astăzi eu vreau să întreb răzvrătit nesfârșirea: Cum de-a-nchegat după-atâtea puzderii de ani...
Virgil Diaconu: Arginții nemuririi
de Valeria Manta Taicutu
Pentru „Jurnal erotic” (Editura Muzeul Literaturii Române, 2006), Virgil Diaconu preferă ținută dezinhibată: „mi-am scos cravata / și m-am descheiat la cămașă / [...] / am aruncat de pe mine haina...
Instanțe psihanalitice
de Cristina-Monica Moldoveanu
I. Eul tu, Tatăl meu, acum știu că suntem totuna, cu hotărârile noastre cu confuziile noastre, cu mirările noastre, cu plăcerile și bucuriile, cu tristețile și amăgirile noastre și amândoi, zi de zi,...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre gânduri (142) Dacă viața, menirea ei este înfăptuirea bucuriei, ei bine, atunci de cam multă vreme mă aflu, colind, pe străzi înfundate. Mintea, gândul, imaginația- toate astea mă devorează…...
Amagirea verbelor fiintei. Ego-ism. Egoteism
de roxanacazan
Omul este impins de catre un anume magnetism al destinului adeseori in canionul amagirii. Amagirea verbelor fiintei insa, este cea mai puternica dintre otravuri, impiedicand izvorarea naturala a lui...
insemnari... (6)
de Doru Alexandru
Dincolo de mine! Privesc azi in spatele oglinzii. Necunoscutul! Ceea ce nu am vrut sa cunosc vreme îndelungata din trupul si carnea mea. Mă ridic din scaunul rigid al statorniciei pentru a privi încă...