"alunec in gol" – 7040 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
Petru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
crisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Alexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
crisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
alunec in gol
de chis alin cristian
ma inec in timp, el nu ma asteapta ma-nghite, ma-nabuse fara sa-mi zica o soapta nici sa privesc inapoi el nu ma lasa imi ia picioarela ca dintr-o coasa ma trage dupa el zmulgandu-mi amintirile cu...
Eu, fluturele-alunec in fantana
de Adrian Munteanu
in vitro 34 eu fluturele-alunec în fântână ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l ce vaier lung pe-antene se îngână n-am cal de foc pe care adăpându-l să-l...
Eu, fluturele-alunec în fântână
de Adrian Munteanu
Din volumul PAINGUL ORB ( Sonete 3 ) care se va lansa mâine, 22 iunie, la Brașov eu fluturele-alunec în fântână ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l ce...
Eu, fluturele-alunec în fântână
de Adrian Munteanu
Eu, fluturele-alunec în fântână eu fluturele-alunec în fântână ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l ce vaier lung pe-antene se îngână n-am cal de foc pe...
Sânge
de Dana Mușat
Amor de cadavre în liniștea infinitului, Cade în trepte, scurgând vinul morții; Despică arome de tămâie și mosc O cale spre cer, prin purgatoriu să trec. Carte învechită se preface în scrum, Cenușa...
Culoare de vis
de mara manolache
Albastru inchis,culoare de vis din floare de nea,limina de stea usor,calator,tu,te-ai desprins si in gradina mea ai coborat. Ma prind in ramuri,ma desprind in culori ma intind si-n fire lungi de...
Tarot
de Hanna Segal
Trăiau odată lângă Burgos, în regatul Castiliei, doi copii tâmpiți. Pe unul îl chema Adrián, iar celălalt se numea Fernando. Și chiar dacă parinții lor îi dăduseră la școală ca să învețe să scrie și...
meandrele dorului
de Ileana Petrovici
gările sunt abside însăilate pe șine săli de așteptare au chipuri cioplite refren al chemării rezonează metalic scrijelesc pe fereastră o ramură de care să te agăți tentacule invadează compartimentul...
Lumea de dincolo
de Leonte Cristina
Îl cunoșteam de mult timp, dar mă înșelasem în privința sa. Când ochii săi reci și pătrunzători mă priviră ,simții fiori de spaimă, durerea frântă a îngerilor morții. Cu pași mărunți se apropie de...
La înălțime
de Florin-Octavian Froimovici
Vreau să urc pe balcon și de pe marginea acestuia să privesc orașul de dedesubt, ale cărui linii funebre se întretaie într-un labirint nimicitor și nebun, ce înghite imaginația fiecărui trecător. Și...
Descurajare
de Daniel Aurelian Rădulescu
Sunt cu mine de mână într-un deșert de suflet. Nu-i oază Și așa-s de însetat de orice și am frică să n-am... mi-e groază Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alții, ca oameni, Căci nu e Pământul...
Iluzie
de Relu Cazacu
iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie pereții tremurând se cojesc de vopsea și plâng cu mine din negru negru curg prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi și întoarse pe călcâie peste...
