"alunecări printre gene" – 8988 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
AMAlexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
CTcrisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
PAPetru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
NNNicolae Neagu
ASASINAREA POETULUI NICOLAE NEAGU Găești, 20 iunie, 2009. Ne-am strâns de dimineață, la casa cu nr. 7 de pe strada Șerban Cioculescu, unde era depus cadavrul lui Nicolae Neagu, înaintea înmormântării, care a avut loc la ora 12 în Cimitirul Eroilor de pe Strada Nicolae Bălcescu. Poetul a fost înmormântat lângă soția sa, Ana-Reli. Mai degrabă discret, apăruseră la vreo zece coroane din partea unor organizații și persoane precum Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Cenaclul literar al Medicilor, Laura și Lucian Blaga. Convoiul de la Casa Poetului, pe șoseaua București-Pitești, cu opriri și aruncări de monede, a excelat și el prin discreție, dacă nu autocenzurată stupefacție și mocnită revoltă. După slujba religioasă și discursul preotului, subsemnatul (rupând involuntar vreo omerta?) a citit câteva pasaje din opera scriitorului: “(- Ce este viața? întrebă îngerul. - Un răspuns puchinos, ticălos, păgubos, dar frumos între două tăceri, răspunde Oarecarele. - Atât? - Păi, nu-i de-ajuns?)...
1 poezii, 0 proze
alunecări printre gene
de Ioan Barb
în curând se vor sfârși sărbătorile iar cadourile voastre vor îmbătrâni în pod așteptând cuminți pe rafturile cu ani va mai trece o vreme până când podul de gheață se va topi și va picura în somnul...
N-a trebuit să bifăm decât o veșnicie
de Maria Elena Chindea
n-am să mai alerg între anotimpuri să-ți prind pașii care-și pierd echilibrul iubite în marsupiul iubirii liniștea este pledoaria exactă că ne știam dinainte de sunet că genezele și-au furat octavele...
Amintiri - partea 3
de Cucu Constantin
Existau puține lucruri, legate de gândirea și considerațiile proprii de care tatăl meu să nu fie mândru, dar nici unul nu a depășit vreodată, așa cum am perceput eu faptele, intensa lui identificare...
atacul paperasierilor vespertilieni
de Pestrea Ion-Daniel
ger roșu murmure din carbonifere depozite roase de fungi maxilare sfarmă piatră Zyraxes cel cu ochi galbeni și armură de stegozaur povestește cum circulă tutankamonii-cârtiță între straturi recrutând...
Carte: Fragmente naturalist-fantastice
de Daniela Luminita Teleoaca
A apărut de curând: Fragmente naturalist-fantastice. Proză (254 p.) Editura Ex Ponto, Constanța, 2021 Autor: Daniela-Luminița Teleoacă Editori: Ovidiu Dunăreanu și Leonard Vizireanu Copertă: Leonard...
Colosul din Dealul Roșu
de Galoiu Marian
Dacă ajungeți vreodată să vizitați Valea Râmnicului, în locul unde George Tătulescu spunea că poți sări de pe un bolovan pe altul din Chiojdeni în Jitia peste pârâul Săritoarea, nu evitați să vă...
O pagină transcrisă în ”Jurnalul lui Arcibald”
de Adrian Firica
Arcibald. M-a sunat. Avea o voce de ne-recunoscut, dar mi-a spus: ți-am zis că o să ies câteva zile din cloaca asta, ca să miros verdele și florile lui, dar am dat de dracu` gol care folosește niște...
Gândul
de Silviu Somesanu
gândul dormea cu obrazul pe o carte îi căzuse genele printre file cu ochii credeam sigur că vede erau orbi alunecați în întuneric în seara de octombrie cernuseră ploile stropii mărunți ceața cu...
Drum cu prieteni
de Zaharia Ramona
Drum de toamnă târzie, pădurea își are semnele ei pe care le dezvăluie doar în joacă, printre ciuperci zgribulite și trosnituri de copaci. Ajungem la loc deschis și poteca îngustă își desface...
Adrian Suciu- \"Viața fără urmări\" lansată la Câmpina și Sibiu
de Maria-Gabriela Dobrescu
Pe 14 noiembrie 2010, în cadrul Lecturilor Urbane câmpinene, poetul Adrian Suciu și-a lansat noul său volum de poezie „Viața fără urmări”, apărut la editura „Brumar” din Timișoara. Desenul de pe...
caii din viața mea
de viorel gongu
Era la câteva zile după sărbătorile de iarnă. Zăpada încă era și am ieșit în marginea pădurii să dau boabe la fazani. E greu de crezut că poate fi liniște caldă la câțiva kilometri de Arcul de Triumf...
Ironia soartei (I)
de Corneliu Traian Atanasiu
IRONIA SOARTEI (un comentariu eretic la Magicianul lui John Fowles) “… textul și comentariul păreau patetice ca doi băieți care se bat în timpul unei explozii atomice” “Acolo sus, pe muntele Parnas,...