"alunecă fiori în linul clipei" – 8025 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
crisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Petru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Alexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
Albu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
alunecă fiori în linul clipei
de Ștefan Petrea
alunecă fiori în linul clipei cu ochii tăi când ochii îmi îmbrac și-ncalț sărutul unde-i rostul pipei pășind cu șoapta-n basmului iatac. de te mai cheamă zarea, înfiripe-i uitare, că-i odraslă rea de...
Ca să nu le uiți.
de REMUS BRAD
Noaptea înveșmântată într-un voal negru, țesut de un meșter iscusit, se-ntinde deasupra mea asemeni unei femei cu forme voluptoase, părul ei proaspăt vopsit, în care luceferii sclipitori seamănă cu...
Glas
de Aurel Petre
Cu glas alunecă, în veșted timp de iarnă, Pastele mlădioase pe umerii tăi goi, Și cântă-n clape-adânci toți fluturii cei moi, Magia dezghețând un psalm din foi de marnă. Diamantine vrăji aprind...
O nouă carte de micropoeme în stil haiku
de Maria Tirenescu
În urmă cu trei săptămâni, am primit de la poetul Ioan Găbudean cea mai recentă carte pe care a publicat-o. Este vorba de o antologie cu titlul TÃCERI, carte care a apărut la Editura Lyra din...
Zâmbetul lunii
de Anisoara Iordache
Zâmbetul lunii ridică pleoapa nopții și-alunecă pe-o ramură de brad, din geană de smarald, în lac. Tulburătoare ritmuri africane trezesc *suspine-n scrumul de jertfă al iubirii, ademenesc pulsațiile...
Lectia de fericire
de Mihaela Claudia Condrat
Lecția de fericire: „Suferința nu poartă ceas” Plimbări însorite prin lanul de secară. Zile cu soare, chiar dacă la un capăt al lor legiunile întunecate stau să se dezlănțuie. Ne aruncăm în fiecare...
cauza lui coraline
de Silvia Bitere
(coraline fusese condamnată la moarte pentru accedere. asta nu se mai întâmplase de la aristotel încoace. nu știam dacă să-i spun ceva sau să tac. totuși i-am spus. nu mai bine ne prefacem că suntem...
Bianca Iulia Goean - tăinuind vara pe degete
de Maria Prochipiuc
Loredana Bulgăr închide ușa te rog mi-e curentat eul tu-ul noi-ul și voi-ul de la atâtea uși șoaptă: negrul umple albul de sunet semne ciudate desenează umerii tăi pe nisip fluctuații zgârcite:...
Tu și eu...
de Nelia Viuleț
Mi-am adus aminte de gustul amar al clipelor de singurătate…acea singurătate de care nu doream să mă despart și de clipele când nu aveam cui să mă împart atunci când timpul mă înconjura doar cu...
azi
de liviu gradinariu
trebuie sa-mi macin pietrele albe sub rauri cuvintele imi vor aluneca de pe picioarele libertatii diminetii---noptii mai goala decat frica de a gandi lumea pe care o numim dragostea lui Dumnezeu...
Dead roses
de Alice Diana Boboc
Fantome se ascund Cu foșnet prin unghere Pe care lumina lunii Le ocolește cu teamă. Alunecă peste vise Cu forme opace dar difuze Și zgârie cu ghearele nopții Geamuri sparte Și pereți crăpați. E...
Îndoirea luminii
de Nichita Stănescu
I Incercam sa incordez lumina, asemenea lui Ulise arcul; in sala de piatra a petitorilor. Incercam sa-ndoi lumina ca pe o ramura a carei singura frunza era soarele. Dar lumina, vibrand rece, imi...
