azi

ti-am citit toate poeziile si m-am oprit la aceasta in mod special. aici esti clar, lizibil si inteligibil, chiar in lipsa semnelor de puctuatie, cuvintele curg dintr-o idee in alta polifonic si sensibil. bravo.

Nu am putut sa trec pe alaturi fara sa las o urma .. mi se pare deosebita aceasta poezie , cred ca fiecare din noi avem momentele noastre,cand trebuie sa ne macinam pietrele .. albe , sure sau negre .. sa ne simtim raniti \" fara consecinte \" .. , sa fim noi insine si sa fim primiti asa cum suntem , sa ne dorim o existenta in alta lume , nu in una \"rupta de rauri din pomul cunostintei \" ..
si daca \"azi\" ne dorim sa evadam ,ma intreb oare ce vom dori maine ?
.. ma cutremur la gandul cum e lumea noastra de astazi ... dar sunt in disperare cand ma gandesc ce va fi cu lumea de maine ..
De ne-ar privi Dumnezeu , de ne-ar opri Dumnezeu !