Moartea morții

Moartea morții

Cineva a omorât-o

vai, neînțelegerea acestui lucru

aduce criza

e prea greoi cuvântul pentru unii

am încercat să-l aplic la eul meu

pentru a răsări stropi de rouă stelară

grâul din ceruri

am găsit loc să-l sădesc

în timpul devoțional scurt

și încrederea în aparențele religioase

quasi spirituale

care mă uscau

suntem prea mulțumiți de noi înșine

deoarece facem din experiențele celorlalți

modele pentru viața noastră

ofertele Sale-s mari...

nu vrem să răspundem ofertelor Sale

una e moartea mea,

răstignirea eului

roada Duhului,

desăvârșirea mea prin suferință

Totuși Glasul continuă să răsune

cine-L va băga în seamă?

totuși nimeni nu trebuie să se teamă să-L asculte

fiindcă oricine va asculta va auzi

ce ne împiedică să intrăm după pierdea?

vocea cărturarului

care se aude puternic?

dar vrem vocea sfântului care a trecut dincolo de pierdea

cu ochii ațintiți asupra Minunii care e Dumnezeu

continui să rămân afară

la ușa Locului Preasfânt

fără să intru

să mă familiarizez cu Glasul Lui

Doamne, învață-mă să ascult

să golesc totul din mine

prezența acestei perdele în inima mea

să nu mai rămână acolo

oprind lumina

să ne ascundă fața Ta

acest văl opac, cusut, peticit, reparat

perdeaua deasă a eului...

să golesc paharul meu

murind pentru a trăi

ca grâul

pentru că ordinea și viața lumii depind de acest Glas

care mă roagă să mor

rămânând mai viu ca oricând

pentru că ordinea și viața lumii depind de Fața văzută

care mă desfată mereu cu frumusețea Sa

hrănindu-mă

Doamne, ajută-mă să mor!

obosesc la Curtea cortului întâlnirii

îmbătrânind

zăbovesc

vino și spune-mi că moartea a fost ucisă de Cea mai frumoasă Ființă din Univers...cu frumusețea Sa

Te iubesc

esti al meu...mister!