"alunecând pe loc " – 9645 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Petru Anghel
Întors de ani buni în locurile pe care, de drept, de suflet și de dor nu le-a părăsit niciodată, poetul Petru Anghel, născut la 4 aprilie 1931 în comuna Ciugud, județul Alba, se află într-o postură ușor inedită, în fața unui bilanț de moment, dictat mai mult de cifra rotundă a anilor împliniți, decât de elanul creator, nestins încă, neostenit în cuvântul scris, cu aceeași sfială în glas și în mers pe care i-am admirat-o întotdeauna. „Sunt poetul neștiut al unui sat,/sunt chiar satul neștiutului poet/unu-n celălalt adânc, îngemănat/cum de sunet clopotul, încet, încet,/se topește într-un imn nemaiîncîntat.” Poezia alunecă în timp înapoi, la chipul neșters al părinților, creionați cu nostalgie și naturalețe în curgerea timpului, simplu și duios, ca într-o icoană de suflet la care te închini cu drag: „Acasă, cu muma și tata, mereu să mă nasc în April,/ când cerul grădinii e gata/ de păsări cu limpede tril.” Liceul teoretic „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, urmat între anii 1942-1950, a...
1 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
Alexandrina Mateescu
Mă numesc Alexandrina Mateescu, sunt născută în miez de iarnă în satul dintre plopi, prin geamul casei mele în fiece dimineață schițez răsăritul, pe care-l port de la primele poezii în suflet. Cel mai frumos joc al dimineții sunt razele de lumină care alunecă printre gene și înfășură sufletul în cîntul veșnic al începuturilor.
22 poezii, 0 proze
Catalin Ionescu
Imi merge mintea si aluneca in idei permanent.
2 poezii, 0 proze
crisan teodora
O stare ingrozitoare, de nemarginita sila fata de tine insuti, cand totul se destrama, cand totul parca aluneca intr'o prapastie, un fel de mahmureala psihica, un gust neplacut in gura, o oboseala adanca, atat de adanca incat pana si ideea mortii o privesti cu plictiseala..
3 poezii, 0 proze
alunecând pe loc
de Răzvan George Mirică
totul stă aproape înțepenit bezna se strânge înăuntrul ei moartea stă goală pe acoperiș, cu un sfârc în gura nopții liliecii respiră înfundat în pod o molie rătăcește în buricul unei pături luna...
Picaturi de viata
de Turay Oana
\"Let just start with a smile...\" Sau hai doar să visăm la minutele ce zboară în ritm de porumbel și la vântul ce îți fură gandurile pe nesimțite însă....nu mai știu să tresar și întind mâna spre...
Puterea razei albastre (1)
de Viorel Darie
Puterea razei albastre (1) "Cobori în jos, Luceafăr blând, Alunecând pe-o rază..." M. Eminescu Asta am vrut, asta mi s-a dat! De trei luni și mai bine stau de veghe ca o fantomă în podul...
Slalom printre amintiri
de Mihail Gabriela
Am avut un somn foarte agitat... nu știu ce anume am visat, că nu-mi mai amintesc, dar m-am trezit în mirosul amețitor al fânului proaspăt cosit din străjacul ce mi-l făcuse bunica atunci când...
-Bocancii- sau -Dumnezeu le știe pe toate-
de Cătălin Găian -Konig
Trecuse vara fără umblet, fără cântec. De la moartea copilului totu-i mersese prost. Plecaseră odată cu el în pământ și umbletul și cântecul. Chiar și picătura de speranță ce-i rămâne omului după...
Povestea fulgului de nea
de golea nicolae
Povestea fulgului de nea La început a fost totul frumos Iubire, fericire și chiar și dragoste În jur plutea doar de la flori miros Nici umbră nu era de cea mai mică pacoste Partide de amor și nopți...
Regula de bază
de Mihaela Rascu
Regula de bază „Niciodată încă odată” era regula de bază. Orice formă avea tentația ei și uneori chiar îți venea să te transferi în ea măcar încă odată. Cu toate acestea, orice explorator știa că...
...in alt loc
de Raluca Toma
In acel loc, in vremuri de mult trecute, se inaltase un castel, mandru rasunand de clinchetul glasurilor apartinand unor domnite vaporoase. Acum, sub stapanirea timpului, ruinele au inceput sa-si...
Numără.Câți fluturi mi-au murit sub pleoape?
de Neagu Raluca
stând așa ca un fetus pe podea nu mai am armură pot să plâng fără să îmi fie rușine de lacrimile mele și tac. mai groaznic decât un urlet în noapte atunci vin momentele de sinceritate pe care le beau...
(r)evoluție
de Andrei Contiu
Eram mai mic și înotam repede, îmi făcea plăcere curentul alunecând pe solzii mei lucioși. Era plăcut să fiu pește în oceanul plin de spațiu. Aveam atâta loc la dispoziție și atâtea colțuri pe care...
Katalinka
de Alin Farcas
Povestea pe care-o citiți Nu-i, zău, vreo născoceală. Și vă invit s-o răsfoiți Petală cu petală... Trăia odată, pe Pământ, Făptură nestemată... Născută fiind din aprig Vânt Și-o Mare agitată. Când...
Dorințe
de Adrian Tarita
Printre flori albe în luminos apus Purtată de-o primăvăratică adiere Parcă plutea cămașa fină a lui Isus Alunecând pe cale ca o mângâiere. Prea fragede piroane, ale ierbii fire, Întins de verde crud...
La tarm de mare
de pop romeo
Vrajit de emotia pletelor marii, unde anul trecut ti-ai uitat iubirea calc pe valuri,cu inima loc de adunat soarele, tu-mi zambesti din aripa unui albatros ratacit, scoicile ne ingit gandurile,marea...
