"aici e țara pune-o în buzunar e a ta" – 20250 rezultate
0.09 secundeMeilisearch
NGnedelcu galina
Sunt pensionara retrasa la tara dupa o munca neintrerupta de peste 38 de ani. Aici in satul meu natal e frumos, binele mi-l fac singura.
2 poezii, 0 proze
GSGabriela Marieta Secu
Nimic nou sub soare... clipe, cuvinte, doruri, dureri, solitudine si solidaritate... uneori poezie... Am publicat pe ici pe colo în țară și peste hotare: poezie, proză, articole ... Am tipărit "Inimă de buzunar". Și acum scriu aici... mi-e drag să-mi imaginez că aici ar fi o lume a poeziei, un loc unde se scrie și se citește literatură, zic eu de calitate...
865 poezii, 0 proze
ARAlecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
DEDiana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
BABogdan Leonescu - Amaretto
înainte de orice, trebuie să îți mărturisesc că bogdan leonescu este un pseudonim. din motive pe care aș prefera, firește, să nu le divulg, ar fi minunat ca numele meu adevărat să nu îți influențeze opinia asupra textelor mele. îți pot spune despre mine că am 29 ani, am terminat o facultate de stat, la bucurești, în 2007 și un masterat la o universitate străină; iar dacă ai crescut în cartierul meu, asta e mare lucru. mă mișc destul de mult prin țară, iubesc literatura nordică și cea americană dar descopăr, de la an la an, că nu voi avea timp, în cele cîteva decenii ce mi-au rămas aici, să citesc nici a zecea parte din cît mi-aș dori. îmi place să spun despre mine că trăiesc din poezie, fiindcă lucrez în departamentul de relații publice al unei companii și nu ratez vreo ocazie de a estetiza interacțiunile cu toate tipurile de public ale organizației ăsteia, care mă plătește suficient cît să tac mîlc cînd șeful nu are dreptate dar ține musai să aibă. urăsc compromisul ăsta de mor și aș...
4 poezii, 0 proze
Alice Călugăru
Alice Călugăru (4 iulie 1886, Paris - 1957) Plecată de timpuriu în literatura franceză, Alice Călugăru debutează încă de pe băncile liceului, absolvit la București, în 1907. Fire neliniștită, agitată, activitatea sa publicistică, desfășurată în revistele din țară, nu-i dă satisfacție. Plecată pentru studii la Paris în 1912, se expatriază, mai întâi în Belgia, apoi - definitiv - în Paris. Aici preocupările sale literare continuă sub pseudonimul Alice Orient, obținând premiul al doilea și medalia de aur Femina pentru poeyia Les Perles, versiunea poeziei românești Cântec de plasă (Viața românească, nr. 1, 1912, p. 15-16). Sub același pseudonim, poeta publică, în 1924, romanul autobiografic La tunique verte (Paris, Malfere, Bibl. du Herisson). OPERE: Viorele, versuri, Buc., 1905; Versuri, Buc., E.P.L., 1968, cu o introducere de D. Micu. COLABORÃRI: Semănătorul (1903); Analele literare, politice, științifice (1905); Viața literară (1906); Revista noastră (1906); Convorbiri literare (1906,...
4 poezii, 0 proze
LVLong Vistiana
M-am nascut in Bucuresti si am ramas aici pana acum caci e si ceva care ma atrage la orasul acesta cam aglomerat si poluat... poate parcurile lui frumoase, agenda lui culturala, oamenii minunati din jurul meu si posibilitatea de a intalni multi altii din diverse domenii. Am absolvit aici facultatea de psihologie- m-a pasionat psihologia de cand am facut cunostinta cu ea, in liceu iar in prezent sunt in formare ca psihoterapeut in orientarea Gestalt. Meseria mea de baza este cea de parinte si sustin sus si tare ca este cea mai complexa meserie din lume. Am invatat enorm din ea si voi avea mereu de invatat.
21 poezii, 0 proze
Evie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
ABAndrea Bede
Sunt un copil în creștere. Biografia mea începe acum 17 ani, dar nu conține nimic relevant pentru o antologie, mai ales pentru că textele mele nu vor ajunge acolo. Sunt un copil anormal într-o școală cu mulți copii normali cu părinți normali, profesori normali și tot ce poate fi mai normal într-un oraș normal dintr-o regiune anormală a unei țări normale din Europa. Sunt voluntar și sunt mândră când pot spune că am organizat ceva pentru cei din jur din propriile forțe și cu ajutorul celorlalți voluntari. Iar ce fac eu nu e perceput ca "normal" de persoanele din anturajul meu (de care voi scăpa în curând). Tot ce am zis aici are un singur scop: să demnonstreze faptul că disprețuiesc cuvântul "normal" și tot ce implică el. Și faptul că o carieră strălucită mă așteaptă.
1 poezii, 0 proze
IFIon Frunzetti
FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacău - d. 11 sept. 1985, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Anei (n. Pandele) și al lui Const. Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală "Flori de crâng" și apoi un sonet, în "Adevărul literar și artistic"), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de avangardă "13" din Focșani; sonetul Nevroză e distins cu premiul întâi la concursul inițiat de redacția revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmează la Timișoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii și în câteva reviste de aici: Crai nou, Colț de țaraă, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din...
1 poezii, 0 proze
aici e țara pune-o în buzunar e a ta
de Dana Banu
aici am stat și am privit peste umăr copilăria cu pâine pe cartelă adolescența cu sarafan cordeluță albă și moartea lui Lie tinerețea mea dintâi urlând pe străzi pentru încântarea de mai târziu a...
Medic de țară (1)
de Balcan Ana
De câteva zile soarele nu se mai arătă. În mijloc de iarnă, când nimeni nu mai spera, cerul plumburiu și-a scuturat hainele grele și un strat bunicel de zăpadă s-a așezat peste pământ și case....
cu sânge albastru!
de bianca marcovici
notații Bianca Marcovici,Haifa,27 mai,2000 \"Puterea cuvintelor\", 2002, Minimum \"-Tel Aviv \"oile noastre\" -\"Ieșirile noastre\" pot fi în primul - percepute cu foarte multe interpretări -...
Intermitențele morții – privirea dincolo de text
de Ioana Petcu
Noțiuni și simboluri personalizate, povestire scindată, timp sincopat, omnisciență narativă pusă sub semnul întrebării – acestea sunt mizele ultimului roman de José Saramago editat la Polirom,...
La curve
de Victor Potra
Merg pe bulevardul care rămâne întunecat oricâte felinare ar pune primăria, pe bulevardul plin de umbre, de porți căscate înspre curți înguste, colcăitoare, bulevardul cu nume de filosof și renume de...
ai carte ... departe
de Mihai-Athanasie Petrescu
Ai carte … departe I - Felicitări, nea Pascule, am auzit că băiatul matale a câștigat Olimpiada de fizică. - Da, tov’ Călinescu, a câștgat săracu’, că dac-ați știi câ a muncit! - Știu eu că-i copil...
Cum am ajuns “popă”
de Ruse Ion
8 februarie 1968, Comisariatul Militar al raionului Băneasa, Regiunea Dobrogea. -Ursu!... se aude o voce ca de tunet la capătul holului unde eram înghesuiți și tremuram, cam vreo optzeci de tineri,...
nu filmam sa ne-amuzam
de sorin-lucian ionescu
Nu filmăm să ne-amuzăm! În afară de fotbal, politică și omlete, toată lumea se pricepe la filmat de ocazie și făcut poze. În realitate, de ani de zile n-am mai mîncat o omletă acătării. Cît privește...
Magazia de semifabricate. Salamul lui Ceaușescu și câinele vorbitor
de Ghinea Nouras Cristian
La „IUPÞ”, magazia de semifabricate găzduia o adevărată Agora. Retrași printre țevi și profile „U”, „T” sau „I”, departe de ochiul vigilent, dar cam împăienjenit de tutun al șefului, puneam țara la...
Scrisori netrimise (2)
de Florentina-Loredana Dalian
Aveam să aflu curând că Nae nu terminase surprizele. În drum spre Tortona, ne-am oprit la Verona parcă, unde avea de lăsat niște colete altor români plecați la muncă. Am înghițit-o și pe asta, oricum...