Căutare

Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...

7 poezii, 0 proze

Radu Stanciulescu

După ce m-a adus barza și am facut toate vaccinurile necesare și recomandate de medici, am început să învăț câte ceva despre această lume. Mai întâi de la mama, apoi de la tovarășa învatatoare, după aia de la tovarășii profesori (7+8 ani în total). A urmat liceul, alți tovarăși profesori, alți 4 ani de viață. Am vrut să fiu student. Am reușit - vreo 3 ani cu tovarășii profesori și alți doi cu domnii profesori (adică, revoluția "m-a prins" prin anul III :-) ). Alți 5 ani de viață. La absolvire, mama mă visa "baiat cu studii" dar am devenit "somer cu diplomă". M-am "încordat din toți porii ființei mele" (pe banii alor mei :-) ) și am făcut/absolvit colegiul de informatică. Din 1995 lucrez în domeniul informatic. Mie îmi place să cred că sunt programator, dar am lucrat și ca admin de LINUX și ca un fel de analist-programator în probleme de gestiunea și managementul materialelor la o firmă de construcții metalice. Conform mersului timpului, când totul pare a se muta pe Internet, am...

14 poezii, 0 proze

Ionescu Ovidiu

M-am nascut fara sa vreau in Bucuresti, am urmat o scoala opresiva, normal, am terminat un liceu de mic-burghezi prefacuti (MIhai Viteazul) bineinteles tot in Bucuresti, am urmat facultatea de psihologie (initial vroiam sa dau la geologie dar am nimerit un "sit" sufletesc)si fratele meu imi spune ca, din poezii, reiese ca sunt foarte capricios. ce-mi place! tine la mine. Am 33 de ani si nu-mi doresc nimic mai mult.Nu vreau sa spun mare lucru de aia sunt aici. Cuvintele ma sufoca.

21 poezii, 0 proze

alexandru cosmescu

textele de aici sunt taaaare vechi. si mi se par naive si slabe. dar nu stiu daca sa le sterg sau nu. am inceput sa scriu cu totul altfel dupa 2006 si experienta de creative writing la rasca. si dupa aia, un timp, nu am scris deloc. si nu stiu daca si cand o sa ma apuc din nou de scris. pana una-alta, daca va intereseaza care sunt textele mele pe care le consider cat de cat ok, gasiti cateva la http://no-go-zone.blogspot.com

2 poezii, 0 proze

Ionelia Tugui

Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...

14 poezii, 0 proze

Simona Alexe

2 poezii, 0 proze

Cami Daicoviciu

1 poezii, 0 proze

ina ioancea

tot aia

2 poezii, 0 proze

fuck off

ce-i aia? :)

3 poezii, 0 proze

aia din tren

de Constantin Delca

o întâlnești în diminețile răcoroase de vară are trupul subțire și chipul familiar se așază lângă tine o privești emoționat ea îți surâde slab alteori o zărești trecând din compartiment în...

Fapt divers pe CFR

de Liviu Nanu

Domnule comandant Mă numesc Pribeagu Stamate și în cele ce urmează vreau să vă descriu întâmplările care s-au petrecut în ziua de 05 aprilie a.c. în trenul personal 9004 în jurul orelor 6,30...

Diana

de Leonard Ancuta

Pe Diana am cunoscut-o în tren. Veneam de la Oradea, fusesem acolo să mă întîlnesc cu o puștoaică de 16 ani, Miha, poetesă în devenire, avea primul ei recital cu public și eu cam voiam s-o fut, mai...

Căldură

de xanthar xan

Scââââââââââârrrrrrrțțțțțțț! Cu acest sunet, comun oricărei călatorii cu CFR-ul, trenul staționă în gară după o călătorie de mare viteză impusă de limitarea de 50 de kilometri pe ora dată de vremea...

O poveste de dragoste cu naș (Finalul)

de Marian Stan

De rama ușii de la bucătărie se sprijinea un bărbat care nu putea fi altul decât Bebe. Își ținea nasul ușor în vânt și ambele mâini adâncite în buzunare. Purta o cămașă albă, fără gulere, cu un...

vinerea din patria ta

de florian stoian -silișteanu

cantonierul miroase a parfum franțuzesc Gaultier trece un tren și eu te iubesc din el și tu mă uiți din mers și lumea se râde și se tăvălește în ambuscadă a deraiat primăvara lupilor în altă haită în...

Povestile Gării de Nord. Maria

de Florentina-Loredana Dalian

Maria coborî din tren printr-o săritură. Fusese gata să-și scrântească glezna, nefiind obișnuită să poarte pantofi cu tocuri înalte. Nu exista niciun motiv pentru care să nu pășească treaptă cu...

bă, futu-i iubirea mă-si, spuse ion mureșan

de Leonard Ancuta

și după aia mai trînti o poezie în sobă, să ne fie și nouă cald să miroase a coapse răscoapte și a amintiri fripte să ne dăm cu toții ceasurile înapoi după o iubire pierdută, cum are fiecare ca...

Parter și etaj (ficțiune)

de Dina Calin

Știți vorba aia cu vițelul care se uită la poarta nouă?! Așa mă uitam eu la poarta Evei și mă întrebam cum de am avut curajul să mă postez acolo fără să o fi anunțat că mă duc, cu o femeie gravidă...

leviathanul

de dumitrescu claudiu stefan

e un leviathan în trenul tinereții mele. are un cap mare, de pește, care vrea să mă sufoce. trenul e lung, albastru, accelerat sau personal, și merge la Craiova, târgul tinereții mele. leviathanul...