Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"Vreodată"13927 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
40 rezultate
VT

Victor Titiu

AutorAtelier

Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!

24 poezii, 0 proze

Silvia BitereSB

Silvia Bitere

AutorAtelier

"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"

142 poezii, 0 proze

Dancu Andreea-DianaDA

Dancu Andreea-Diana

AutorAtelier

Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.

8 poezii, 0 proze

GL

Gradinar Laurentiu

AutorAtelier

Ai ascultat vreodata linistea pesterii?

2 poezii, 0 proze

MO

Muresan Claudiu Octavian

AutorAtelier

Nu cred sa fi existat vreodata.

2 poezii, 0 proze

OL

Orbulescu Bogdana Ligia

AutorAtelier

nu credeam sa invat a trai vreodata... nu credeam ca...in lumea asta plina numai de rau...poate exista si bine...nu credeam niciodata in faza ca „se intoarce roata...”...da este adevarat...

1 poezii, 0 proze

Martin AndraMA

Martin Andra

AutorAtelier

Nu cred ca am fost vreodata mai fericita sau mai nefericita. Imi amintesc ceea ce am fost odata si tanjesc cu o dorinta masochista sa invat din nou ambitia, sacrificiul, placerea de a fi pe culmile acestei lumi. Sunt in cautarea a ceva ce nu as putea sa definesc, poate o simpla cautare de sine sau poate mai mult. Primul an (la facultatea de litere), asta ar putea sa nu insemna nimic sau ar putea sa insemne totul. In orice caz este singurul lucru rezonabil cu privire la persoana mea.

4 poezii, 0 proze

lucian danilovLD

lucian danilov

AutorAtelier

de mai bine de 15 ani trăiesc din mici expediente niciodată nu am avut o slujbă stabilă nu cred că voi avea vreodată autodidact absolvent de liceu adică o haimana fără ocupație îmi place să pictez

1 poezii, 0 proze

SN

Stanescu Dragos Nicolae

AutorAtelier

daca nu am stiut ca ma nasc , iata paradoxal , nu stiu nici cand imi va sosi timpul sa mor.las treaba asta in slujba altora , daca va fi vreodata nevoie...de vreo biografie...

24 poezii, 0 proze

HC

Hrisman Andrei Claudiu

AutorAtelier

Sunt asa cum sunt, nu incercati sa va ganditi cum sunt in realitate caci aparentele inseala... Daca va veti intalni vreodata cu mine nu veti sti ce sa alegeti mai intai....seriozitatea sau aiureala, victotia sau infrangerea... Asa sunt eu si sunt intr-o continua schimbare....

20 poezii, 0 proze

Vreodată

de George Bacovia

... Și voi lua din cer Ceea ce nu mai găsesc Prin stele, De când rătăcesc. Această gândire mai vreau Din câte-am dorit - Sau cerul e rece La infinit...

PoezieClasic

Vreodată

de George Bacovia

... Și voi lua din cer Ceea ce nu mai găsesc Prin stele, De când rătăcesc. Această gândire mai vreau Din câte-am dorit - Sau cerul e rece La infinit...

PoezieClasic

Vreodată

de George Bacovia

Vreodată ... Și voi lua din cer Ceea ce nu mai găsesc Prin stele, De când rătăcesc. Această gândire mai vreau Din câte-am dorit - Sau cerul e rece La infinit...

PoezieClasic

Vreodată

de Daniela Stanciu

Dacă,mă-ntreb mereu și dacă, Atins-am cerul,devin opacă? Culoarea lui,mă învăluie oare? Atingerea lui,e a mea vindecare? Visam să mă contopesc cu nemurirea! Rămâneam așa mereu,amintirea! Era o...

PoezieAtelier

... vreodată...

de Karla Ciucă

Ai să mă simți, că vin, vreodată, Pe urma pașilor tăi călcând, Cu sufletul în palme, cu ochii râzând, Pe buze c-o tandră chemare pictată? Ai să m-auzi vreodată șoptind În liniștea caldă a toamnei,...

PoezieAtelier

vreodată

de Ștefan Petrea

dozezi Iubirea-n veci să îți ajungă îmbrățișat de brațe de pământuri în sfera ta se tot jupoaie cânturi și alba zi pe demoni îi alungă. îmi voi lua o cale-n patru vânturi tăcerea e eternă și e lungă...

PoezieAtelier

vreodata vei vedea...

de Bianca T.

S-a deșteptat cea din urma piatră de mormânt din sicriul de demult. Imens sicriu unde s-au fost îngropate irealitati în căutare de adevăr. Limba ceasului sub privirea-mi se scaldă în profan...

Atelier

Dacă vreodată-n țara vieții

de Rainer Maria Rilke

Dacă vreodată-n țara vieții, în zgomotul bilciului și-al pieții copilaria-mi pală ce-nflorea, îngerul meu grav l-aș uita – bunătatea-i și veșmîntul frumos, mîinile ce se rugau, mîna ce binecuvînta –...

PoezieClasic

Daca, vreodata...

de ftgr

Daca vreodata vei trai Asa cum eu cu tine mor, Daca vreodata vei cadea Asa cum eu cu tine zbor, Daca vreodata vei afla Asa cum eu cu tine pierd, Daca vreodata vei ierta, Asa cum eu cu tine sper Daca...

PoezieAtelier

Oare...vreodata?

de VLADESCU MADALINA DAIANA

Iubind un suflet care m-a ranit Sau care nici măcar nu m-a iubit cu-adevărat, Trăiesc și mor, din ceas în ceas, din zi în zi, Plângând, sperând că tu ai să revii. Să-ți dau un semn? Să te întreb...

PoezieAtelier