"Vibreaza pe ape" – 8091 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
EHEduard Anton Hazu
Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...
2 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
sturzu rodica
Sunt născută în 8 februarie 1963 într-un umil sătuc din Gorj. Mama a murit când aveam trei ani. M-a crescut bunica din partea mamei o perioada lungă de timp. Copilăria mea a fost frumoasă; tristă ca a oricărui copil orfan, dar frumoasă. Am studii medii, am publicat rar în ziarele locale poezie și proză, articole cu tentă socială. Îmi place mult să citesc, mai ales poezie românească, poezie pentru suflet. Sunt operată de inimă și pensionată pe caz de boală. Utilizez foarte greu calculatorul,sunt începătoare. Simt nevoia să-mi exprim gândurile, sentimentele,o parte din suflet. Sunt un om normal cu o viață banală, un om care vibrează la frumusețile și valorile acestui neam românesc. Citesc si recitesc plângând poeme pentru mama ale domnului Mircea Micu și simt că acele versuri sunt un balsam pentru suflet
12 poezii, 0 proze
CAConstantin Abăluță
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...
12 poezii, 0 proze
DWDan Waniek
Am educat mâna stângă pentru șoriceii ce-mi mișună pe masă... Am zis apoi j'ai vécu, aproape ca abatele acela, bun la inimă ca un medic de plasă... Ce să zic? La capăt de drum nu mai sunt decât începuturi eterne a capella, nu însemnări, n-ai nici casă... Necum biografii, muieri, ori plângeri spre Cruella. Aplauzi doar din dreapta, cine să te mai descoasă ? Autorul locuiește și lucră la Paris ( în Francia, dar visează doar la Navarra... ). Dan Waniek este medic român ( cu numele cel meseriaș ce vine de la protovasconicul *bade, întregitor, care după Vennemann a dat deponentul - căci nu are pasiv - și defectivul - căci nu are perfect - Lat. mederi, a vindeca, verb dual, pentru că are complement atât cu dativul cât și cu acuzativul :-).
7 poezii, 0 proze
RRRaduly Elena Rodica
Nu vă uitați de parc-aș fi Un mugure străin pe-o creangă, Un pește de alt soi în balta, O pată de culoare neagră. Nu sunt lumina, nici pământul, Doar o sclipire de-ntuneric... Pe când în suflet intră vântul, Trupul visează-un loc angelic...
11 poezii, 0 proze
GSGheorghe Sfintescu
O frunza de mediocritate cu vine de cuget, Moarta de panza invizibila a trairii, Vie de curent rece de ganduri. Imi vibrez optimist viitorul In bulgari de ploaie transfigurez Pe-al meu negru verde Praful ce imi ineaca ochii... O ruga imbratisanda strang la piept Animata de nerenuntare... O dogoresc si pielea mi-este'puizata De crunta oglindire calorica...
2 poezii, 0 proze
Liliana Ionescu
Absolventa a doua facultati de stiinte; iubitoare de literatura, filosofie, istorie; contrariata de prestatia oamenilor politici din Romania si dezamagita de lipsa de implicare a cetatenilor in problemele ce vizeaza comunitatea locala, nationala si internationala; membra a PD din octombrie 2004, din dorinta de a intelege "jocurile de culise" ale partidelor politice. Profesor titular din 1996 la Colegiul Tehnic Decebal, Drobeta Turnu Severin, fiind permanent preocupata de prestatia mea pe plan profesional, social si familial.
1 poezii, 0 proze
LCLavinia Cirjan
"Scriu din datorie față de propriile-mi sentimente." n. 1989. Absolventă a liceului "Scoala Centrală" din București, în prezent studentă la Universitatea Spiru Haret Facultatea de Jurnalism și Filosofie. "Sufăr și mă bucur de obsesii constante din viața mea." Visează ziua în care v-a reuși să facă toți oamenii să zâmbească cel puțin pentru o clipă. Premii semnificante, momentan, nu deține, însă este extrem de mândră de micile diplome și concursuri câștigate pe perioada liceului.
2 poezii, 0 proze
VDVictor Vlad Delamarina
Victor Vlad Delamarina (31 august 1870 - 15 mai 1896) a fost un poet și scriitor român născut în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, județul Timiș. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satu-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris direct în clasa a doua, și pe parcursul anilor schimbă diverse școli din Lugoj. În 1881 este înscris la gimnaziul din oraș. Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată. După acest tragic eveniment, mama sa s-a mutat la București împreună cu cele trei fiice, iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni și a unei mătuși. Poetul visează să intre la școala militară: „Planul meu este să întru în școala militară din România”. În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoștință cu Bucureștiul:...
2 poezii, 0 proze
Vibreaza pe ape
de Ghit Eugen
În pod, colorate razele străbat Prin crăpăturile acoperișului uzat, Se vede praful plutind peste raze Și-ți ating mai întâi mâinile roze . Se aud vrăbiile, se aud câinii, În sat sunt la câmp toți...
Paginile scrise
de Remus Cretan
O padure cu fosnete se transforma pe altarul iubirii intr-o carte cu pagini scrise, nescrise, citite... Dincolo, suntem noi, cautatorii unei pagini, unui suflet. Iubirea in editii prescurtate e o...
Pe aici au trecut zei
de Eduard Rosentzveig
Pe aici au trecut zeii cu plete și velnițe albe și-au rezemat de pinii umbroși spinările arse, arcuitele degete piaptănând bărbi înstelate privește, cum vocea lor poruncește din scrum săratelor umbre...
Vraja noptii
de valeria tamas
Noaptea e plina de vraja Si tu dormi pe flori de nufar, Nu as vrea ca sa te supar Dar iubirea mea e treaza. Sub cearsaful de matase Simt cum trupul tau respira Vin\' aproape, mai aproape Ca si...
senzații de arsură
de Anisoara Iordache
ceru-i amorțit de zgomotele ascuțite ale obuzelor- senzații de arsură pe-ntinsele nisipuri mișcătoare. în cutia de rezonanță a viorii, un țânțar. florile aeriene- din terariu, vibrează. drum spre...
belagine 2
de holobaca gheorghe
în vorbe și-n fapte gândul se varsă din nouri graiul luminii rostește perechile-n rut de cerbi hotărăște ce muguri pe ram vor da umbră deasă se coc în gutui mesaje celeste răcoarea apei vibrează pe...
Încercare de a fi o zi
de Ela Victoria Luca
Astăzi, o zi pe jumătate în întuneric, un transformator defect ce mi-a lăsat ziua fără dar și fără putința de a comunica. Și alături, departe, într-o încercare de a-mi dărui fire de suflet, mi-au...
Tipuri de oameni 21,22,23,24
de razvan rachieriu
Un om pasiv este tolerant cu lenea sa, o lasă să pună stăpânire pe corp și privește cu ură și invidie hărnicia, știind că nu poate s-o dobândească. Singura calitate a lui care are sursa letargiei,...
Nimic nu se mișcă
de Silviu Somesanu
Se-ncinge căldura și se coace verdele crud, adieri fragede și umbrele caută să ne alunge toropeala. Nimic nu se mișcă, peisajul pare static înserările capătă scuturi răcoroase, diminețile au ochii...
Suferința 93,94
de razvan rachieriu
Suferinței nu-i place munca, nici plăcerea, distracția, sau hobby-urile, detestă vocațiile, are idiosincrazii la satisfacții, îi plac letargia, somnolența, lenea, delăsarea și pasivitatea, apreciază...