Poezie
senzații de arsură
colaj
1 min lectură·
Mediu
ceru-i amorțit
de zgomotele ascuțite
ale obuzelor-
senzații de arsură
pe-ntinsele nisipuri
mișcătoare.
în cutia de rezonanță
a viorii,
un țânțar.
florile aeriene-
din terariu,
vibrează.
drum spre înțelegerea
semanticilor
denotaționale.
pasărea zgribulită- care
bate-n geam,
e o linie din program?
trifoi cu patru foi
printre paginile
unui ierbar prăfuit.
Mercantor
a trasat patru fluvii
ce izvorăsc de sub muntele Meru.
repede, repede! -
pentru că vine frigul;
decriptând mesajele,
păianjeni grețoși
țes
broderii fiscale.
povestiri în mersul de taină
al uzurpatorului...
frunze, din copacul tăcerii,
plutesc pe apele lunii.
o șoaptă
străpunge aripa vântului.
gânduri adâncesc asterisme;
constelații sistemice modelează
emoții;
cassiopeia-nlănțuită
se rotește-n jurul
stelei polare.
copii ai tunelurilor,
care adulmecați mirodenia cuvintelor,
spargeți zidurile închisorii!
redați libertatea oamenilor,
asemenea îngerilor,
neatinși de ură, să zboare!
cine se mai gândește la
vițelul de aur,
la tropotul calului palid,
la steaguri olimpice răsturnate?
gemini va fi ea însăși
o pată-ntunecată pe univers.
încotro se-ndreaptă trenul vieții?
biletul a expirat demult...
prin gări pustii, doar
îmbrățișări duioase,
surâsuri calde,
și sincere priviri scăldate-n lacrimi.
021013
0
frunze, din copacul tăcerii,
plutesc pe apele lunii.
o șoaptă
străpunge aripa vântului.
în rest, descopăr tot felul de imagini, unele mai pretenţioase, altele foarte curate, simple, şi ceea ce cred că lipseşte, per general, este omogenitatea.
aş vrea să văd o imagine de ansamblu, o poezie cap-coadă, o poveste...