"Viața care pute" – 20914 rezultate
0.03 secundeMeilisearchCostin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
Ivan Alexandru
In scurta-mi viata pe care am avut-o pana acum (si care doresc sa continuie mult dupa momentul de fata) am simtit in unele momente o dorinta puternica de exprimare. Si deoarece nu sunt talentat la cantat :), mi-am transpus gandurile in versuri. Ceea ce scriu sunt versuri lipsite de finisaj. Poezia ramane cu forma initiala deoarece asta a gandit corpul meu in momentul acela si tocmai asta vreau sa transpun pe hartie, ce imi zice corpul,inima.
5 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
Sudu ionut
Sensibil, orgolios, irascibil si in acelasi timp simpatic, astea sunt cuvintele cu care mas putea sa ma descriu. caracterul meu ushor schimbator nu stiu daca este rezultatul astrelor sau al societatii in care traiesc, stiu sigur ca oricum as fii mereu voi fi iubit de cineva. ceea ce am putut afla pana la aceasta enigmatica varsta de 18 ani este ca in viata ceea ce iti trebuie cel mai mult este curajul, ca de multe ori trebuie sa imi cer si scuze, ca vorbele bune trebuie spuse atunci cand trebuie, si ca cea mai buna arma impotriva oamenilor rai este indiferenta. sunt crescut in cea mai reprezentativa familie din romania, cu bunici la tara, care din pacate s-au sins prea repde, dar suficient de tarziu incat sa nu imi fi trezit respectul si pasiunea pentru tot ceea ce reprezinta autenticitate si folclor. in ceea ce preiveste studiile, in prezent, sunt elev al "Colegiului National Gh. Munteanu- Murgoci" Braila.
1 poezii, 0 proze
IAIonescu Dorin Alexandru
M-am nascut la Ploiesti in data d 6 Noiembrie 1989, mai toata copilaria mi-am petrecut-o in orasul natal . am terminat liceul de Chimie cu profilul Stiintele Naturii, iar acum la inceput de drum sper sa imi gasesc adevarata fericire in viata . sunt o fire blanda deseori melancolica . pasiunea pentru poezii a aparut atunci cand am pierdut persoana iubita . o durere care nu puteam sa o destainui decat unei foi de hartie, poate prea mare pentru intelegerea umana .
2 poezii, 0 proze
proca bogdan constantin
Mă numesc Bogdan Proca. De profesie sunt Medic veterinar.Pasiunea mea este scrisul,in principal poezia.Sunt o fire retrasă însă viața m-a făcut să trec prin numeroase iluzii ale victoriei in fața morilor de vânt.Sunt un Don Quihote sau acela care o viață a văzut caii la fereastră.Sau, de ce nu,un bastard precum Matei Caragiale.Dar oare cine mai sunt eu azi?...Imi puteți spune cand vine cutremurul?
159 poezii, 0 proze
Burghelea daniela
Sunt un om ca oricare,cu suflet,cu vise,cu dureri si cu bucurii marunte de-altfel,multumit de tot si suparat pe toate,cu un eu zburlit a nedreptate si totusi invins de neputinta de a fi zeu.Sunt un om ca fiecare, cu un nume cat se poate de comun,cu un miez de viata putin uscat,putin ranced,dar cu destula seva care-mi da putere si pofta de a trai,alaturi de familia cu care m-a binecuvantat Cel de Sus.In curand voi rosti cu mandrie ca am 46 de ani,cu doar 25 pe cartea de munca,incercand cateva locuri de munca ca si contabil(ceea ce fac si acum).Candva am mai avut tentative de publicare,naive ce-i drept dar care au ramas doar atat.Mi-ar place sa ma pot intoarce in timp chiar si atat.
33 poezii, 0 proze
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
albu liliana mihaela
Sa iubesti idealul doar cand e implinit Fara-a sti din ce iad de-ncercari s-a nascut, Sa-l iubesti doar ca azi e frumos si perfect, E usor sa iubesti cand iubesti aparent. Imi incep astazi cu emotie incursiunea in aceasta lume fascinanta a scrisului, o lume in care orice scriitor isi creaza un univers al sau, un univers in care isi poate exprima liber sentimentele si simtirile, temerile si dorintele sale cele mai ascunse, un univers in care da viata personajelor si tot el le hotaraste destinul,unde poate face legea dupa bunul sau plac.In acest mic univers al sau, se simte puternic si de neinvins, un mic Dumnezeu.
10 poezii, 0 proze
Camelia Bortos
Cuvantul este cea mai puternica arma pe care omul o mosteneste de la viata. El poate capata forme, chiar si culoare, poate schimba ganduri si sentimente, chiar daca nu poate fi atins. Sunt prea tanara, prea simpla si nestiutoare ca sa plamadesc titani din simple versuri, dar imi place sa cred ca-ntr-o zi voi avea si eu acea bagheta magica la varful degetelor, care sa-mi permita sa redau mai mult decat episoade cotidiene si teme comune. Pana atunci voi scrie, voi fi elevul model si criticul propriu.
2 poezii, 0 proze
Viața care pute
de Cristi Vasilica
\"Tăcere! Are cuvântu\' mutu\'.\" scriu,mai degrabă mă chinui să scriu bâlbâiala asta aberantă. Stupid! Paradoxul ăsta e atât de banal încât e demn de poeziile/scrierile/compunerile unui elev de...
mister
de B. Liviu
Încă un mister imi doboară gândul care putenic atacă orice regulă! Acum sunt singur într-un colț de internet, înconjurat de multă prostie. Am făcut tot ce era de făcut și totuși nu am făcut nimic....
Sfânta Liturghie - Taina Tainelor
de Preot Florin Botezan
Sfânta Liturghie - Taina Tainelor Creștinismul este viață Creștinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu să aderăm, ci viață, viața cea adevărată în comuniune cu izvorul...
Portretul unui valet de tobă
de LUMINITA SOARE
Sindbad Kürbiskern trăia in frumoasa metropolă europeană Vienna de peste 15 ani. Trăgîndu-se dintr-o veche familie de evrei, venise în Austria pin anii 70 cu familia și cu cîțiva ortaci bănățeni și...
Ignore, Ignorare, Eminescu
de Eugen Galateanu
Trecută de jumătatea secolului XIX (spre deosebire de surorile sale latine Italia, Franța Portugalia), România era un stat neterminat. Fostele Principate Dunărene își căpătaseră statutul de regat...
Anul în care am murit
de Caragata Cristiana Oana
Anul ăsta am murit – și nu a fost o moarte subită, o întâmplare accidentală așa cum îmi spune astrograma, nu, ci o moarte lentă, nici măcar dureroasă, dar grea și apăsătoare în prezența ei constantă....
Scop în viață
de Radu Stanciulescu
\"Propune-ți în viață un scop cât mai înalt. Să ajungi la cer. Chiar dacă nu vei reuși, măcar vei rămâne printre stele.\" E bine ca în viață să ai un scop cât mai înalt, cât mai greu de atins. Și nu...
trăitor
de Ștefan Petrea
distanța dintre viață și moarte depinde de cum apeși în pedala de kilometraj a trupului cît ești trăitor un porumbel alb încearcă să-și înmoaie pana în cerneala sîngelui tău spre a-ți scrie pe inimă...
Reflecții la capătul luminii
de Nincu Mircea
Învierea are nevoie de pământul în care să se îngroape spre a exista din propria devenire, precum picătura are nevoie de mare pentru a se topi în ceea o face să revină, ca cerul de nori pentru a...
mereu pregătită de cutremur
de Zburlea Ariana
noaptea stătea în noapte precum chipul meu, zâmbind pe un tricou de casă pe care tot eu îl purtam, zâmbind. atunci mă miram de exigența cu care puteam să trăiesc singură cu mai multe pijamale decât...