"Veniți și luați de-aici!" – 20074 rezultate
0.02 secundeMeilisearchAndrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
JRJaufré Rudel
Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...
2 poezii, 0 proze
ilinca nistor
Veniți și faceți dragoste cu mine. Nu veți mai simți niciodată atâta tristețe.
22 poezii, 0 proze
Poison
asa....deci.....mda...sunt POISON(si GODESS daca aveti voi chef)sunt devoratoare de chat,nu vreau sa stiu cati ani am,sunt un ingerash morbid,iubesc tigarile mai mult decat ORICE,am un IQ peste medie,i've got personality and charisma }:)si arat...ca o Poison^Godess.asa ca fetelor care veniti cu ganduri rele:nu va puneti cu mine ! ZZBYE ZBYE all! }{
33 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
AOAmos Oz
Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care număra printre membrii săi savanți și profesori, veniți în Israel din Rusia și Polonia. În 1952, după sinuciderea mamei sale, părăsește Ierusalimul, își schimbă numele din Klausner în Oz și se stabilește în kibuțul Hulda, unde își va petrece mai bine de treizeci de ani. Își ia licența în filosofie și literatură la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în kibuț, dedicându-se scrisului, agriculturii și activității didactice la liceul local. A luptat în Războiul de Șase Zile din 1967 și în Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973. În 1965 îi apare prima culegere de povestiri, „Acolo unde țipă șacalii”, urmată, un an mai târziu, de romanul „Altundeva, poate”. În 1968 publică romanul „Soțul meu, Michael”, care a provocat o adevărată furtună literară și politică. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi și transpus pe marele ecran. Volumele de povestiri „Spre moarte” (1971) și „Dealul sfatului nelegiuit” (1976,...
1 poezii, 0 proze
VGViorel Gaita
M-am nascut intr-o zi de mai a anului 1964 cand ciresele rosii de mai tocmai dadeau in parg. Si de-atunci am ochii rosii (in fotografii). 1978-1982 Liceul I.L.Caragiale, Bucuresti. 1983-1989 Facultatea de Biologie, Geografie, Geologie, specializarea geofizica. 1991-2000 vanzator de iluzii la TVR (Veniti cu noi pe programul doi si Ceaiul de la ora 5), Tele 7abc( Mitica si Dialoguri politice cu Viorel Gaita), ProTV (Lumea lu' Gaita si Echipa Mobila). 2000-2002 Diploma in Communication Studies, Concordia University, Montreal, Canada. 2002 liber profesionist, Montreal, Canada. 2008 back to the future sau inapoi in Romania
119 poezii, 0 proze
CLChihăroi Lorena
Nu m-am priceput niciodată la a spune ceva despre mine și decând m-am apucat de scris, fie pentru mine ca formă de analiză fie pentru aprecierea celorlalți, -asta durând încă din clasa a cincea... acuși împlinindu-se 9 ani decând scriu - am exact aceeași formulare anostă. Nu mă pricep la multe și încerc să evoluez pe cât pot. Voi vă puteți da cu părerea, puteți fi cât de critici vă permite sufletul, eu nu vă îngrădesc libertatea. Dar dați-mi motive pertinente nu doar păreri sufletești - deși sunt mai mult decât bine venite și acestea. Spor la citit, dragilor! ~Ayana
7 poezii, 0 proze
Lidia Dondesi
Născută în Drobeta Turnu Severin, 24.09.1956, din familie de funcționari, mama având aplicare spre litere fiind provenită din familie de învățători. Copilăria mi-a fost însuflețită de zilele petrecute la bunici, multe drumuri am străbătut cu bunica la școala din satul Cătune, localitate așezată pe malul Motrului de unde am învățat primii pași spre frumosul vieții. Dar dragostea pentru frumos a venit și din partea bunicilor paterni, locuitori ai satului Bala de Sus (Mehedinți). Bunica avea un deosebit simț al culorii ce-l transpunea în scoarțele țesute în zilele lungi de iarnă, constatare făcută și de pictorul Dumitru Gheață Colibași, care nu de puține ori a colindat zona imortalizând-o în tablourile sale. Iată, că și pentru „Jocul de cuvinte”, ceea ce m-a înconjurat a fost o sursă de inspirație. Școala primară am absolvit-o la Liceul Decebal, apoi gimnaziul și Liceul de arte plastice Șt. Paulian din localitate. De-a lungul anilor am lucrat ca profesor, decorator, în prezent desenator...
15 poezii, 0 proze
george dolphy olteanu
Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...
1 poezii, 0 proze
Veniți și luați de-aici!
de Jianu Liviu-Florian
Minune! Cerurile s-au deschis, senine! Căci în Biserică, o mână a lăsat, Lângă doi pumni de pufuleți aduși de mine, O rumenită, albă pâine, de mâncat! Cutremurați-vă voi, ceruri! Diasporă!...
Experimentul ATLAS
de Stefan ENE
Foaie verde, rostopasca, Am trait s-o vad si p-asta, Unii vor sa cerceteze, Domnului, nescrisa lege. El noua ne-a zis asa : \"Crede si nu cerceta\" Ce veti face mai savanti, Cat o sa mai cercetati?...
secretul. nu despre război se vorbește aici
de Ela Victoria Luca
când am văzut grămada aceea de cenușă am știut că e timpul să îmi dau fericirea altcuiva și am început să mă desfac simplu ca o mare veniți și luați din sarea mea din apele mele volbură veniți și mă...
Messer Pietro Luchese - IV -
de Emil Iliescu
Paolo simțea cum mâna puternică a bărbatului, care-l descoperise în cabina lui Luciano, îl strângea cumplit în menghina sa. Cu cât el se zbătea să scape, sub cascada de râsete a piraților de pe...
Ne vedem (în fiecare) Joi la Casa Eliad
de Radu Herinean
Atelierele Artistice Agonia de joia aceasta (26 mai 2005) nu au nici un fel de invitat din zona muzicala. Asta nu inseamna ca nu vom avea muzica ci doar ca nu am pregatit nimic. Asa ca daca aveti...
Copaci, oameni, catedrale
de Dragoș Vișan
Copaci, oameni, catedrale I. Oamenii înrădăcinați (reportaj din mașină) Autocar de munte. De transportat lucrători forestieri. Copaci cu vaiete de ger. Soarele arzând ceva-ceva prin florile de gheață...
Lumina Sfântului Mormânt (II)
de ion untaru
2. Ceremonia Pregătirile pentru întâmpinarea sfintei Lumini încep de vineri seara când, după prohodul Domnului, pe Mormânt se așează vată. Patriarhul Ierusalimului este controlat de către un...
apartamentul
de mihu iancu
Apartamentul Se pomeni brusc într-o parcare din spatele unui bloc cu zece etaje, înconjurat de o liniște oarecum suspectă. Vântul adia ușor, un câine de talie mijlocie, cu blana murdară, se tolănea...
Gunoaie și vise
de CRETU IOAN
Groapa, ultima redută a sărăciei Gunoaie și vise În fiecare dimineață ciorile cuibărite în pomii din parc se adună în stoluri și zboară înspre răsărit. Știu ele un loc numai bun de adăstat peste zi,...
Bătrânul fără vârstă...
de Cristian Lisandru
Păi dacă luați drumeagul ăsta în copite și dați pinteni armăsarului – că focos mai e, parcă înghite jăratec din tipsie de argint – ajungeți în juma de ceas la pădurea lu’ Pui de Cloșcă. Îi zice așa...