"Veleitarul" – 298 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
CACorneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
CBCezar Bolliac
Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București - d. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român. Cezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la București în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine (greco-)italiană, și Zinca Kalamogdartis, recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grijă de creșterea și educarea viitorului poet. După ce a învățat carte în casă cu învățatul dascăl grec Neofit Duca, a fost elev la Colegiul Sfântul Sava, având ca profesor pe I.H. Rădulescu; de altfel, acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale, cum făcuse și cu Gr. Alexandrescu. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliția pământeană, având colegi pe Constantin Telegescu și pe Marin Serghiescu Naționalu, viitori fruntași ai revoluției de la 1848. Nu va rămâne mult în armată, pentru că își descoperă veleitățile literare. Mai târziu,...
10 poezii, 0 proze
Veleitarul
de Liviu-Ioan Muresan
Tipul acela desculț, alergînd printre cuvinte, Nerecunoscînd vorbele proprii. Palierul îmbîcsit de ștergătoare Cu schelet de lemn și traverse de fier. Zilnic îmi șterg tălpile, Cu surîsul brodat...
Eminescu și ratații
de Camelian Propinatiu
A aspira la statutul de poet nu e mare rușine. Nici măcar atunci când talentul e îndoielnic, inteligența săracă sau vândută și inima ticăloșită. Diogene Cinicul lăudat-a pe un caraghios cum că,...
Veleități, ambiții, impostură, nebunie
de Corneliu Traian Atanasiu
Orice om are dorințe, pretenții, ambiții (mai mult sau mai puțin nevinovate). Ele sînt cele care îi dau energia și impulsul de a făptui. Sînt vectorii care îi direcționează acțiunile. Prin...
Un best-seller cu dublă feciorie
de felix nicolau
Romanul Marea aspirație ( The Great Pursuit , 1977) a lui Tom Sharpe, tradus de Radu Pavel Gheo și publicat la Polirom în 2005, vorbește despre un mecanism al lumii literare care la noi arată sublim,...
Cercul lui Monge
de Nicolae Diaconescu
05.02.2008 Cercul lui Monge În adolescență când mă apuca mâncărimea în urechea stângă, degrabă îmi puneam picioarele pe după gât, mă propteam în mâini iar cu degetul mare de la piciorul drept îmi...
Mantaua udă
de Corneliu Traian Atanasiu
azil de noapte - un cui se îndoaie sub mantaua udă Flavia Muntean Petru-Ioan Gârda, în numai trei fraze, enumeră calitățile acestui poem: O imagine puternică prin ea însăși. Nu se vorbește direct...
Amendând falsul cultural, pictorul și ceramistul, într-o desăvârșită comuniune sufletească
de Argeseanu Gabriel
Este din ce în ce mai greu să “amendezi” falsul cultural persistent în arealul teleormănean, și în special roșiorean, aflat sub “dopping”-ul manifestărilor fără substanță, neprofesioniste și...
Maestrul
de Liviu-Ioan Muresan
Trăiește intens, în două lumi, în lumea reală și în lumea virtuală, bea și citește, bea și scrie, ba chiar și gîndește, creează; viața aceasta dublă ar epuiza orice novice în ale luptei cu sine și...
De serwitz
de radu-ilarion munteanu
DE SERWITZ - după o idee de Radu Cosașu - Rică Venturiano, junele studinte în drept și publicist își dădu pălăria pe spate, făcându-și vânt cu foaia goală din fața lui. Se apropia miezul nopții...
Marius Ghilezan – Impostura; despre snobism și puterea falsului (*)
de Ghinea Nouras Cristian
Cu câteva zile în urmă, un amic îmi trimitea via e-mail următorul banc: o mamă își ceartă copilul reproșându-i că nu s-a făcut fotbalist, manelist sau valutist, că nu a plecat prin Spania sau Italia,...
Scriitorasi inchipuiti
de Radu Tudor Ciornei
Aduc sub privirea voastra o mostra de critica. Dura ,nemiloasa si adevarata. Asa cum ar trebui sa fie si pe poezie.ro. Textul il pun cu numele meu in speranta de a fi citit. Poate va da de gindit...
Arta comentariului (IV)
de Corneliu Traian Atanasiu
(continuînd seria: Arta comentariului (I) , Arta comentariului (II) , Arta comentariului (III) și Arta comentariului (fișă de lucru) ) Răscolind prin hîrțoage, am dat peste niște pagini vechi. Să fie...
în privirea veleitară a dumnezeului meu stă desculță viața
de Daniel Dăian
eu până în sinea lui ca un obiect ascuțit patul unde sunt desemnați muribunzii și tu poemul! în dumnezeul meu care trăiește toate lucrurile se zbat să-și supraviețuiască prin obișnuință devin mai...
Maxime 6
de razvan rachieriu
91.Veleitățile resping adevărurile care dau justificări sensurilor şi care conturează dreptatea. 92.Veleitățile se îndepărtează de logic şi imprimă pe viață nejustificările şi falsitățile....
Absurdul și muțenia. Gândurile 1
de razvan rachieriu
Când absurdul e o anomalie cu pretenții veleitare îl găsești în dreapta suferinței în stânga nefericirii deasupra deznădejdii și dedesubtul blazării țâșnește din vorbe vomând cuvinte calomnioase...
Cum poți fi (t)ratat ca scriitor*
de Tudor Cristea
LITERATURA a fost întotdeauna plină de grafomani și veleitari, dar parcă niciodată ca în ultimele două decenii, de când s-a dat drumul la tipărit. Sute de autori, care umblaseră în zadar pe la...
doar un scenariu
de Daniela Luminita Teleoaca
eu mă voi așeza puțin mai la stânga (voi fenta centrul cu veleitățile lui intimidante) de acolo lumina cade suficient de inteligent cât să nu-mi dezvăluie absolut partea vulnerabilă mult prea...
Culpabilitatea ca stare poetică
de Cosmin Dragomir
Deseori îmi impun să mă așez în impostura unui critic: pretențios, veleitar ori ba, tranșant, vehement, care, cu siguranță, nu are întotdeauna dreptate. Probabil sunt masochist. Dar numai probabil....