"Vechi cuvinte" – 20140 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
daniel giurca
aceste cateva pagini mi-au ramas cu multi ani in urma de la un prieten. Eu le-am cercetat din vreme in vreme si le-am pretuit adesea,ma gandesc sa le vada si cineva avizat si eventual sa spuna cateva cuvinte despre acest sa-i spunem >jurnal< Despre acest vechi prieten nu se mai stie nimic si cred ca prin asta imi fac o datorie de memorie!
1 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
MIMircea Ivănescu
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist și traducător român contemporan. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puțin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conține o anagramă a cuvintelor poet și poem. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani și un pionier al...
40 poezii, 0 proze
PMperca mihai
Născut la 10 februarie 1988 în județul Vaslui . Am absolvit Liceul Teologic Romano-Catolic "Sf. Francisc de Assisi" Roman . Am obținut premiul I la faza județeană a Concursului de Creație Literară „Tinere condeie”, ediția 2007 . Fost membru al Cenaclului „Confluențe”, condus de domnul profesor Ioan Dămoc. Premiul I la Concursul de Creație „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor”, din cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, ediția 2007, organizat de Casa Corpului Didactic a Județului Alba și de Inspectoratul Școlar al Județului Alba participând și la faza națională . Am publicat texte într-o antologie de poezie, proză și muzică religioasă intitulată „Izbăvitorul meu”, apărută la București în colecțiile Editurii Sieben Publishing. Poeziile „Învierea” și „Inima nu uită” – stau alături de creații ale altor tineri poeți din țara noastră. Despre toți, autorii antologiei au cuvine de laudă, prezentate în Argumentul semnat de Veronica Anghelescu, editor-șef: „În secțiunea...
4 poezii, 0 proze
radu vechi
1 poezii, 0 proze
adrian tulbure
Transilvanean vechi ca vinul din reclame, ziceau unii - eu tot cu calul ca Decebal!:) Nu e chiar asa dar ar putea fi! In rest sa auzim numai de bine! Si-om mai completa biografia cu o alta ocazie viitoare! Darianss22
2 poezii, 0 proze
MCMateiu I. Caragiale
25 martie (12 stil vechi) 1885 Se naște la București Mateiu I. Caragiale, primul fiu, nelegitim, al lui I.L. Caragiale și al Mariei Constantinescu. 7 ianuarie 1889 I.L. Caragiale se căsătorește cu Alexandrina Burelly, aducându-l în noua sa familie și pe Mateiu. 1892 Mateiu devine elev bursier al Colegiului Sf. Gheorghe. 1892-1902 În timpul studiilor la Colegiul Sf. Gheorghe, Mateiu este pasionat de studiul istoriei și al heraldicii. 1901 Trimite de la Sinaia prietenului și colegului său de bancă Nicolae A. Boicescu, viitor genealogist, o scrisoare edificatoare pentru seducția pe care o exercita asupra sa lumea aristocrată. 1904 Când I.L. Caragiale se autoexilează la Berlin, îl aduce și pe Mateiu, pentru a-l determina să studieze dreptul. Viitorul scriitor își petrece însă timpul citind și vizitând locurile pitorești din capitala Germaniei. 1905 La începutul anului, nemulțumit de comportarea lui Mateiu, I.L. Caragiale îl trimite în țară. Mateiu Caragiale intenționa să se înscrie la...
26 poezii, 0 proze
CMcorogeanu marius
toate-s vechi si noi is toate
5 poezii, 0 proze
GGabriela
Un zambet vechi mancat de molii, Pe iarna poleita cu noroi, Eu rad mereu,chiar si-n pofida bolii Eu rad mereu privindu-va pe voi...
2 poezii, 0 proze
Vechi cuvinte
de DAN RADU
Doar cuvinte vulgare si vechi calendare, mi-aduc aminte ca inca exist, taceri abstracte din nopti reci, intacte, secunde oculte ce nici de timp nu vor sa mai asculte.
metalmecanic
de izet umut
mereu apas aceleasi,vechi cuvinte tradator ca oricine,eu am ales vechi timpuri sa-mi inece neputinta sperand ca va veni un inger cu aripi de plumb, noptilor mele scut sa le fie metale in loc de...
lanț satinat pe glezne
de Lory Cristea
ca singuraticul la băutură spun tot acestor noi și totuși vechi cuvinte cu gustul de vin fiert sau ceai fierbinte inima mea a luat formă de gură nu mai veni pricep că nu ți-e lesne dar oriunde-aș...
Existente
de Vlad Stangu
Erau castanii înfloriți, era și mintea ordonată, Era o primăvară prea predestinată unui suflet pur, neliniștit. Era o lume dureroasă, cu vechi cuvinte și noroi, Era o primăvară!… Eram noi Încătușați...
Duel (continuare)
de Dana Stanescu
Stiu lupta atat de bine, doar eu o povestesc si o refac in strofe cu migala slefuite. Sunt trubadur si cant si vitejia si lasitatea cu aceleasi vechi cuvinte. E campul gol de viata, de dincolo de...
Elegie
de Octavian Sergentu
E o minune orașul în care comunic în lucruri retrospective Mesager al unei sincerități Iubit de-o inimă impară. Profeții în liniște prin noi Ne-au declarat ziua nunții Nu a fost decât lumină Dumnezeu...
Vreau să văd lumea
de Cristian Pop
Sub granița minții și-o limitare-a mișcării sub ispita zborului, încerc fraze cu litere noi. Printre dureri sufletești intrate-n rutină... caut vechi cuvinte smerite, pentru rugăciunea ce-mi va...
Tenireai
de Stoica Nicolae Ciprian
Cuminte, coloratul prieten, se îndrepta spre colțul camerei. Legănatul lui exprima nervozitate. Privirea era pierdută prin peisajul relaxant. Cuvintele ei răsunau a picătură de tragic doar în...
Tueu
de Vasile Mihai
noi tu și eu unde îmi ești? stau cu capota ridicată pe marginea drumului răsună gânduri tingiri lovite dans gitan cântat urlat trăit la patru dimineața cocoși gripați cu ciocurile în batista anunță...