Căutare

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoțește familia în Franța, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuși la unele abuzuri fizice și verbale, iar această traumă a...

15 poezii, 0 proze

Jerome David Salinger

Jerome David Salinger (n. 1 ianuarie 1919) este un scriitor american cunoscut cel mai bine pentru romanul De veghe în lanul de secară (în engleză The Catcher in the Rye), o poveste clasică a adolescenței, care a cunoscut o popularitate durabilă de la publicarea ei în 1951. O temă majoră în opera lui Salinger este mintea activă si puternică a tânărului neadaptat și efectul izbăvitor al copilului în viețile unor astfel de oameni. Născut în New York, ca fiu al unui tată evreu și a unei mame de origine irlandeză catolică, Salinger și-a început cariera scriind povestiri pentru reviste din New York. Din perioada de început, mai multe povestiri – cea mai notabilă fiind O zi perfectă pentru peștii banana – au fost remarcate. De asemenea, înainte de a părăsi America pentru a lua parte la război, a publicat două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: Sunt nebun și Ușoară rebeliune în afara Madison-ului (Slight Rebellion Off Madison). A urmat Academia Militară Valley...

2 poezii, 0 proze

Mihail Cruceanu

Născut în Iași la 13 decembrie 1887, fiul lui Mihai Cruceanu, farmacist, și al Ecaterinei Petrovna. Licențiat în litere și drept. Un timp, avocat și profesor secundar. În 1905, poetul se apropie de cenaclul lui Macedonski, omagiat și mai târziu prin dedicații (Insula, I, 18 martie 1912). Devine apoi colaboratorul Vieții noi, integrându-se grupului său simbolist, pe care-l apară (X, 1, 1 martie 1914) și despre care lasă amintiri (Jurnalul literar, I, 2, 2 ianuarie 1939). Întreprinde o anchetă despre poezia nouă, în 1912, în Rampa, important document de epocă. Apropiat de mișcarea muncitorească, după 1916, Mihail Cruceanu devine membru al P.C.R. de la înființare. Vechi ilegalist, poetul înfruntă arestări și închisoare. După 23 august 1944 este ales în toate legislaturile deputat în Marea Adunare Națională. Duce la îndeplinire importante sarcini obștești. OPERE (poezii): Spre cetatea zorilor, Târgoviște, 1912; Altare nouă, Buc., 1915; Fericirea celorlalți, Craiova, 1920; Lauda vieții,...

3 poezii, 0 proze

Sofocle

Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...

0 poezii, 0 proze

Anacreon

Anacreon - în greaca veche Ανακρεων - (n. ca. 550 î. Hr., după alții 570 sau 580 - d. 488 sau 464 sau 495) a fost poet liric grec antic, celebru prin ale sale imnuri și cântece de banchet. Mai târziu a fost inclus în lista canonică a celor nouă poeți (alături de Alcman, Sappho, Alceus, Stesihoros, Ibicos, Simonides, Pindar, Bacchylide).

1 poezii, 0 proze

Emil Gârleanu

(1878 – 1914) S-a născut la Iași dintr-o veche familie moldovenească. Încă din copilărie l-au încântat peisajele moldovenești, lumea plină de taină “a celor care nu cuvântă”, frumusețea basmelor. Opera sa este alcătuită din schițe și nuvele. În unele, Emil Gârleanu înfățișează aspecte din viața țărănimii, a intelectualității. În culori pline de gingășie zugrăvește universul gâzelor, plantelor și animalelor. Aceste povestiri sunt strânse în volumul Din lumea celor care nu cuvântă.

7 poezii, 0 proze

Dobrescu Bianca

„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness

4 poezii, 0 proze

Ioniță Loredana

Păr în vânt și flori în plete Două urechi își fac pereche...la Vama Veche! curcubeu trup la la la teatru melci le le le muzică zburdalnic li li li scris elan Loredana Ioniță C. N. Ștefan cel Mare lu lu lu gata. NU MAI VREAU TEXTE LA ATELIER! :D

8 poezii, 0 proze

Stefan Cosmin

Imi place sa calatoresc,sa am carti in bagaje,muntele berea si statiunea Vama Veche.

3 poezii, 0 proze

Alexandra Panaete

În prezent, redactor la săptămînalul studențesc "Opinia Veche" și studentă în anul al II-lea la Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Facultății de Litere a Universității "Al. I Cuza" din Iași.

6 poezii, 0 proze

Veche amara...

de neculea corneliu

In cerneala amurgului amprentez pinul schilod, Apas ideograma schingiuita in apus, Cu fata turtita de geamul interogator al mugurilor nazali Beat il contemplu, Cu bratele verzi luxate De rasuflari...

Sunt român...

de Razvan Claudiescu

Sunt român în a mea scumpă dulce țară, Ce din a mea naștere nu-o să dispară, Sunt ca teiul ce-i tradiție și vindecare, Iubirea pentru România-i foarte mare. Să fim mândrii de-a noastră justă țară, Ce...

Poate vom pricepe...

de Cristian Petru Balan

Poate vom pricepe taina insucceselor din viață Care-au fost balastul forței ce-o pierdusem zi de zi, Revenind fără de scuze din trufia mălăiață La realitatea dură care-arată ce vom fi. Forțele...

Decor politic

de ovidiu cristian dinica

În piața cu tăcerii, cuvintele zac Promisiuni se-nalță, dar cad în decor. Pe tabla de șah, pionii se pierd, Iar regele râde, ascuns în sertar. Din urne cu vise, se scurg idealuri, În mâini de putere,...

Decor politic

de ovidiu cristian dinica

În piața cu așteptări cuvintele zac. Promisiuni se-nalță, dar cad în decor. Pe tabla de șah, pionii se pierd, Iar regele râde, ascuns în sertar. Din urne cu vise, se scurg idealuri, În mâini de...

Poem al nimicului pur

de Cezar C. Viziniuck

Tu și eu — doi muguri uscați pe o ramură care n-a mai visat primăvara. Nu ne-am atins niciodată decât prin lipsa unei mâini întinse, prin golul dintre două respirații care nu se vor numi niciodată...

Grauri, ciori si cucuvele

de x

Amurg albastru de copaci Si biserica\'i deschisa Arde iadul plin de draci Si am corneea cuprinsa De moarte. Orori. Duhoare de cavou. Si tu te lasi desprinsa De amorul dulcei vieti Din ou. Oul cu...

Liniste amara

de grama marius

Liniște amară, atât mai era în odaia veche, pereții dezrobiți de geloziile timpului erau gata să cadă, lumina abia mai pătrundea, prin păienjenișul ce devenise stăpânul de necontestat. Era ora când...