Și splendida strună a iadului, urla într-o revanșă neștiută
Și doar eu pot struni groaznica chitară.
Refuz Doamne al meu întreg începutul
Și moarte de-ar fi să am,
Să aflu eterna odihnă la colț
Un gând absent mă închide
Și nu-i dau voie să plece.
Am o lume pustie, ferecată în taine,
Sunt orb la anotimpuri, aștept să treacă vremea.
Tăcut, singur, mă urmăresc din colțuri
Prietena
Un măscărici lipsit de singurătate
Șade p-un scaun ce are trei picioare,
Dar numai două-s drepte.
La dreapta sa stă mândră a lui memorie.
În stânga-i șade umbra.
La începutul zilei clovnul
SC