"Uneori sfârșitul e și inițierea-n iubire" – 20125 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Tilita Radu
Viata mea e o poveste Ce continua zi de zi. O poveste fara sfarsit Ce continua la infinit. Stau si ma gandesc... Ce am fost si ce-am facut? Si imi dau seama... Un trecator intr'un film al vietii mut. Daca mi'a fost greu sau usor, Nimeni nu m'a intrebat Eu doar am incercat Si am continuat sa razbat. Nu am reusit de fiecare data, Uneori am plans, Alteori am zambit. Eu iti multumesc ca ai fost langa mine, Atunci cand mi'am dorit!
1 poezii, 0 proze
Camelia
Incerc sa descopar lumea cu ochi de copil, curioasa ma avant spre varfuri inalte, uneori trebuie sa ma catar, alteori genunchii mi se julesc, ma zgarii, dar continui, stiu ca la capatul acestui drum, ma asteapta un suras, sau Adevarul sau Iubirea, dar cu siguranta eu insami, in unicitatea mea iremediabila. Si ma bucur. Asta e zborul meu: o bucurie tasnita ca un izvor fara sfarsit.
5 poezii, 0 proze
BGBogdan Gagu
Artur Silvestri: "Prin ceea ce se cunoaste dintr-o creatie fara indoiala mai ampla, poezia lui Bogdan Gagu pare a fi ,dincolo de un aer ” deceptionist” izbitor , expresia unui suflet zbuciumat , terorizat de sfarsitul inevitabil ce se evoca pretutindeni cu o staruinta de vremuri apocaliptice. Poet al unei singure teme , el a dat totusi cateva exemple de literatura adevarata precum in memorabila poema ” cum murim”." Daniel Corbu:"Extrem de bogate în idei, afisînd un tragism autentic si un stil original." Iulian APOSTATU:"Bucuria nereținută că în Bogdan Gagu am descoperit un poet. Autentic, temerar, percutant prin idei și imagini, teribilist uneori, pentru că, vorba lui, „mă plimb pe magheru/ mănînc forneti și fumez că sunt baștan între aurolaci/ sunt tare de tot”. Felicitări, Bogdan Gagu! Și o tragere de mînecă la cei 24 ani: atenție la talantul ce vi s-a dat, să nu vă-nghită vedetismul de trecătoare modă!" INONI... "I" - INDESCIFRABIL... ce scriu sunt niste randuri goale care au NIMIC...
338 poezii, 0 proze
CMCristina-Monica Moldoveanu
Născută în București, pe data de 16.02.1971. Absolventă a Universității București, facultatea de Psihologie. Preocupări literare - public din 2007 și texte pe suport electronic public din 2010. Am visat să scriu, în special descrieri ale frumuseții naturii, ale locurilor dragi din amintire sau chiar basme încă din copilărie (uneori le povesteam unei prietene), am scris primele poezii la 7-9 ani probabil (caiet cu abțibilduri frumoase pierdut), apoi am scris din nou poezii în liceu (caiet cu file veline pierdut), am continuat în jurul anului 2000 (sporadic) și am început să scriu din nou la sfârșitul anului 2006 (colecționate). Cu toate că am folosit mai demult un pseudonim (amintire a unor încercări literare din liceu), menționez că numele meu pentru cei care mă cunosc este Cristina, nu Monica (pe cartea de identitate este Cristina-Monica, cu liniuță între cele două nume). Poeziile mele au apărut în ziarul Opinia din Buzău (debut), în revistele Renașterea literară, Oglinda literară,...
1196 poezii, 0 proze
SSappho
Sappho (Σаπφω(lb.greaca), Safo sau Psappha), poetă din Lesbos, care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. . Ea a fost cea mai de seamă poetă lirică a antichității grecești. Sappho (numele ei adevărat, în dialectul eolian, era Psappha) s-a născut în insula Lesbos, la Mytilene, dintr-o familie aristocrată. A fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis. L-a cunoscut pe Alceu. Sappho a fost alungată din patrie, unde luptele civile făceau ravagii, și s-a dus la Siracuza, în Sicilia, dar acest exil n-a durat mult și ea s-a întors pe insula Lesbos pe care a trăit până la bătrânețe. Dragostea ei pentru frumosul Phaon precum și sinuciderea în cascada de la Leucada sunt pure legende. Ea dedică unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune. Cei vechi o numeau pe Sappho "a zecea muză" și-i așezau uneori opera alături de cea a lui Homer. Puținele versuri rămase de la ea sprijină această apreciere. Ea știa...
7 poezii, 0 proze
EMEugenio Montale
Eugenio Montale (n. 12 octombrie 1896, Genova – d. 12 septembrie 1981, Milano) a fost poet, prozator, editor și translator italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975. Montale s-a făcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. Este inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene; un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori "halucinant", evaziunea, iubirea, timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentă. Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alături de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba. Eugenio Montale s-a născut în 1896 la Genova. A urmat studii superioare de muzicologie și muzică teatrală în orașul natal. Aceste studii au fost întrerupte de încorporarea ca ofițer de infanterie în timpul primului război mondial. La sfârșitul primului război mondial, Montale și-a împărțit activitatea între poezie și cronica muzicală,...
68 poezii, 0 proze
STSorin Teodoriu
Sorin Ott Teodoriu, născut pe 27 aprilie 1961 la București. În viața de zi cu zi, economist la o firmă din capitală, absolvent al Academiei de Studii Economice. În timpul liber citesc și uneori scriu. Îmi plac lucrurile simple, urmăresc din umbră cotidianul, dialogurile, le rețin ca apoi să le aștern pe hârtie. Subliniez absurdul și prostia, spunea cineva că-s misogin – personal sunt de alta parere. Prostia și ignoranța nu aleg. Ca apariții: proză scurtă ‘Sache și Meduza’ în revista Europeea, în revista de literatură Banatul - proza scurtă ‘Petale’, în revista Conexiuni din New York prozele: ‘Geta’, ‘Concurs’, ‘Trofeul’ ‘Șosete cu inimioare’, ‘Pantofi de lac’ și ‘Ciorbă cu potroace’, în revista Oglinda Literară - ‘Tocmai azi!’ și ‘Trofeul’, în Cafeneua Literară - prozele ‘Corina și Costel’ și ‘Tocmai azi!’, în revista Visul - proza ‘Cantautoarea Maria Gheorghiu muzica folk la sfârșitul anului 2006’, ‘Ultima toamnă’, ’Nod cu buclă pe dreapta’, ‘Trofeul’, în revista Arcada - prozele...
236 poezii, 0 proze
loredana tudor
uneori mi-e mila de poezie, alteori mi-e mila de oameni.daca mai multi oameni ar intelege mai mult poezia, nu mi-ar mai fi mila nici de ea, nici de ei.in rest, mai multe despre mine ar putea spune chiar stradania mea de a scrie cate ceva, din cand in cand.
9 poezii, 0 proze
DamariS
Uneori prin poezie iti exprimi ganduri ascunse, gaduri care nu le poti zice cu voce tare. Prin poezie incerc sa ma eliberez de unele sentimente fiind linistita ca desi nu o va citi persoana caruia ii e destinata, tot o va citi cineva. Am inceput sa scriu la varstra de 10 ani, si de atunci creonul si hartia ma insotzesc pretutindeni. Ceea ce intzeleg eu prin poezie am descris in "Poetul" randuri ce le-am scris. In rest.... am 19 ani, imi place sportul, basketul e preferatul meu, si fotbalul. Echipa preferata Real Madrid. Cam atat sper sa va placa poezia mea!!
6 poezii, 0 proze
Uneori sfârșitul e și inițierea-n iubire
de Irinel Georgescu
Hai s-o luăm cu amintirea de la-nceput, nu-ți simt trupul catifelat și-n prezent, tu, albul meu început al vieții sexuale, iarăși simt drama neiertării de către tine, supărato, cu sprâncenele...
poetically yours
de Dacian Constantin
sunt captivă în această noapte nămoloasă și toți greierii planetei au bocanci grei prin care tăbăcesc întunericul până rămâne din el doar o curelușă sonoră la gâtul lui dumnezeu * dacă există vreun...
elogiul omului perfect ideal
de Cătălin Al DOAMNEI
omul perfect ideal în viziunea lui lucian blaga nu a fost einstein planck newton kepler poate doar foarte puțin socrate presimțindu-și faustul mort printre scrisori și viitorul îndepărtat de...
Omagiu vietii
de Daniel
Sîntem obișnuiți să trecem prin viață ca fulgul de nea prin căușul semirotund al mîinilor înfierbîntate. Avem grozavul obicei de a lua la repezeală tot ce e mai bun sau mai rău din viață. Ne trezim...
Marea însingurării
de Mihaela Roxana Boboc
Tată, marea n-a fost niciodată mai frumoasă. Mă gâdila sub talpă valul ca un copil jucăuș scâncea sub mine scoica strivită sub picior Am nisip între degete, îl port drept leac pentru singurătate....
Inginerul Onan, învierea, măslina
de Muresan Filip
Una după alta frânghii, odgoane uriașe împletite după rațiuni necunoscute se desfăceau treptat, își răreau sforile încâlcite. Sfârâitul le însoțea căderea împreună cu transformarea sânilor în...
Pașaport pentru lumea de dincolo
de Nic Zarnescu
În ultimii ani interesul pentru fenomenele paranormale a crescut în mod deosebit, mai ales datorită sfârșitului de mileniu, care anunța, prin unii exponenți ai religiilor, sfârșitul lumii sau/și...
Paste insingurat
de Marian Bamboi
Sa scrii niste versuri pe-un pat de spital In noaptea de Paste de-a pururea sfanta Simtind cum in suflet cutite se-mplanta Si-n minte fugind de un gand efemer... Sa plangi pe ascuns, tremurand...
Eugen Ionescu și refugiul în vis
de Carmen Duvalma
Ultimele două piese scrise de Eugen Ionescu au un specific aparte, datorită existenței imaginarului oniric; în aceste piese, protagonistul, un alter-ego al autorului, pornește într-o călătorie...
Ea îl iubise până la brâu. Doar până la brâu: atâta putuse. El se ivise tehnologic şi o cam contrazisese [II]
de Daniela Luminita Teleoaca
Cel care, într-un august canicular, îi oferise – dar de ziua ei – Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste avea, în sfârşit, s-o surprindă. De-adevăratelea. Asta de nu cumva aparenţele nu vor fi...