"Unde se ivesc întrebări" – 20808 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
ACAna Constantinescu
Public pe unde se iveste ocazia, ce am scris initial pentru mine. Sunt studenta la facultatea de Calculatoare din cadrul Politehnicii Bucuresti pentru ca m-a pasionat. Fac fotografii pentru ca ador lumea.
5 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
Giorgios Seferis
S-a nascut in 1900 la Smyrna , urmeaza gimnaziul la Atena . Din 1918 studiaza dreptul la Paris iar in 1925 revine in capitala Greciei unde se angajeaza la Ministerul Afacerilor Externe . are o prodigioasa cariera de diplomat si scriitor , pentru activitatea sa literara fiind rasplatit cu Premiul Nobel (1963) Volume ( in ordinea aparitiei ) : 1."Strophe"-1931 2."E Sterna"-1932 3."Mythistorema"-1935 4."Tetradio Gymnasmaton"-1940 5."Emerologio Katastromatos"-1940 6."Kihle"-1947 7."Dokimes"-1962 8."Antigrafes"-1965 9."Tria Krypha Poiemata"-1966
73 poezii, 0 proze
NCNeacșu din Câmpulung
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este cel mai vechi document păstrat scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în arhivele din Brașov unde se pastrează și astăzi. Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner a fost redactată probabil în 29 - 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel). În scrisoare nu este menționată data, stabilirea acesteia făcându-se pe baza evenimentelor istorice descrise și a persoanelor implicate. Din acea vreme mai există și alte documente istorice privind campania de cucerire a Ungariei a sultanului Soliman al II-lea. Scrisoarea se încadrează în ansamblul istoric al relațiilor foarte strânse dintre negustorii sași din Brașov și cei din orașele din Moldova și Țara Românească. Numele lui Neacșu Lupu este menționat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brașoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau...
1 poezii, 0 proze
MNMarta Novice
Născută la poalele Apusenilor, ruptă la adolescență și dusă prin lume, cunoscînd alte popoare, trăind printre străini, mă întorc mereu cu dragoste acasă, adică acolo unde se vorbește românește. Întodeauna am fost și am rămas o Novice. martanovice@yahoo.com
2 poezii, 0 proze
LTLeonard Tuchilatu
"Despre feciorul meu, poetul Leonard Tuchilatu, se stie mai putin, pentru ca s–a stins de tanar. A scris si el, dar nu a mai dovedit sa scrie totul, murind, fiind rapus de o boala grea." (Nadeja Tuchilatu, mama poetului) A fost fratele poetei Leonida Lari "... Este unul din cei mai subtili poeți români din Basarabia, un mare poet român din secolul XX. Am fost prieteni, deși nu am mers cu el la vânătoare de lei și nici nu l-am biruit împreuna pe Humbaba. L-am cunoscut când s-a întors din Armata Sovietica, unde se și imbolnavise grav. Am discutat mult cu el despre poezie si barbație. Susținea că arta poetica este cea mai bărbată din toate manifestările omenești și tocmai de aceea poetul trebuie să decimeze necruțător formele (rimele), ritmurile, armoniile, influențele și metaforele prea frumoase. Am discutat mult cu el despre poeții moderni și poeții clasici. Hotărâse ca poezia este destinul lui dupa ce l-a citit pe Eminescu. Eminescu, spunea Leonard Tuchilatu, este torentul care înaltă...
3 poezii, 0 proze
FVFrançois Villon
François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...
38 poezii, 0 proze
MJMax Jacob
Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.
5 poezii, 0 proze
GPGheorghe Hagi Toma Peșacov
Gheorghe Hagi - Toma Peșacov-Pedestrășescu (Gheorghe [Gheorghian] Peșacov; 15 aprilie 1785, Vidin, Bulgaria - 1 noiembrie 1854, București) este un poet. Tatăl său se trăgea dintr-o familie (Peșica) de aromâni din Vlaho-Clisura, care se stabiliseră la sfârșitul secolului al XVI-lea în Craiova și se îndeletniceau cu comerțul. Peșacov a învățat la Brașov și Craiova. Răpit de cârjaliii lui Osman Pazvantoglu, tânărul este reținut la Vidin în cancelaria acestuia și obligat să traducă documente slavone luate de la boierii români. După 1818, la Vidin, controlează comerțul de tranzit și este secretarul lui Rusten Pașa. Se stabilește apoi la Craiova, unde se numără printre intelectualii orașului. La 1821 dădea lecții particulare și era profesor la Școala Normală din Târgu Jiu. E numit, din 1843, tălmaci în Comisia Documentală de pe lângă Arhivele Statului din București. Aici traduce, în 1849, documentele slavo-bulgare rămase de la Neagoe Basarab. Era prieten cu Văcăreștii, îi cunoștea pe Anton...
1 poezii, 0 proze
Eduard Keyserling
Scriitor germano-baltic de limbă germană, unchiul filosofului Hermann Keyserling. Contele Eduard von Keyserling se naște într-o familie nobilă germană ce se instalează la marginele Imperiului Prusac și a Imperiul Rus în regiunea Curlanda. Keyserling studiază dreptul,filosofia și istoria artei. Se îndepărtează de mediul său social și pleacă în Austria. Ajuns la München în 1875 participă la viața cercurilor literare și artistice. Unde se cunoaște cu Max Halbe, Ludwig Thoma, Frank Wedekind. Se îmbolnăvește de sifilis, suferă de paralizie și își pierde vederea, moare la München în 1918. Primele sale opere sunt marcate de naturalism, pentru a evolua înspre o proză de factură impresionistă. Romanele sale au drept cadru Curlanda și pădurile sale, iar ca decor societatea aristocrației prusace care a guvernat această regiune până la începutul secolului XX. Narațiunea lui Keyserling se prin eleganța și subtilitatea stilului.Atmosfera prevalentă a romanelor sale este aceea a decadenței...
1 poezii, 0 proze
Unde se ivesc întrebări
de Aurel Sibiceanu
Scribul stă mereu aplecat peste lut, pe săracul pământ așterne semne ciudate. El spune că apa și ierburile, șopârla și zborul, rănile și durerea, care, ca Enlil, nu se vede, că toate își aflu sălaș...
Pe patul de spital
de Mazen Rifai
De la fereastra spitalului, după operația chirurgicală, Rami se uita în depărtări, gândindu-se cum a scăpat din ghearele morții. Singurătatea morții, cu morminte albe și cu ușa zăvorâtă a...
Vise despre viață
de Adrian Petrus
Am auzit pe cineva vorbind despre dragoste... Sa-ti spun... cum o simt eu..! De unde sa incep ? Sunt atatea de spus... Ochii mei , buzele mele.. sufletul meu este dragoste... Dragostea este la tot...
...
de LELIA MOSSORA
ANOTIMP ALB Te prelingi ca o umbra prin sufletul meu… Picaturi de ploaie – degetele tale lasa urme atat de adanci incat luceferii dor de singuratate. Te prelingi ca un geamat de dor si ochii tai...
Fantasme
de viorel ploesteanu
Copilului sigur îi reveniseră în mintea obosită imagini rupte din trecut, unele suprapunându-se peste cele foarte recente, moșneagul fiind în gândurile lui un mare semn de întrebare. În cele din urmă...
Gunoaie și vise
de CRETU IOAN
Groapa, ultima redută a sărăciei Gunoaie și vise În fiecare dimineață ciorile cuibărite în pomii din parc se adună în stoluri și zboară înspre răsărit. Știu ele un loc numai bun de adăstat peste zi,...
Non - fericirea
de razvan rachieriu
1.Necazurile apar în firile obosite de lupta cu morile de vânt, zdrobite de un cumul de nereușite, când viziunea asupra existenței este obturată de opacitate. 2.Deșertăciunea își crește nimicul la...
Mi i-au luat...
de mariniuc viorica
Doamne, de mi-ai dat copii, N-ai putut ca să mi-i ții?! Să mă-nveți cum să-i păzesc, Legănați, să-i țin de mână Până zorii se îngână, Iar apoi, când se ivesc Nori de smoală-n asfințit, Să-i așez iar...
Oase de sepie
de Eugenio Montale
Să nu ceri cuvântul ce veghează sufletul nostru inform, cu litere de foc mărturisindu-l, în timp ce strălucește asemeni plantei de șofran în praf. Ah, merge omul singur, al atora și al său însuși...
Actul I
de Paul Bogdan
Actul I Personaje: -Eu pe scenă, șezând pe un scaun auster cu trei picioare, fără spătar ce are natură morfonemă. Într-un colț întunecat al scenei se vede un computer. Sunt îmbrăcat în redingotă...