"Un altfel de Geneză" – 22530 rezultate
0.03 secundeMeilisearchStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
Marcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
Andrei Puiu
Literatura, arta în general, este puntea de legătură între entitatea umană și spiritualitatea cosmică. Atras de utopia lucrurilor, a lumii, conturez un macrocosmos ideal care pătrunde în realitatea interioară a imaterialității prin vocabulele zugrăvite pe papir. Textele mele (ale unui juvenil ce scrie candid), apropiate de spiritul bacovian, se eschivează de formulări clișeice. Ele surprind idealitatea, se referă la configurațiile apriorice, premerg experienței astfel condiționând-o. Andrei Puiu
6 poezii, 0 proze
Traian T. Coșovei
Traian T. Coșovei (n. 28 noiembrie 1954) este un poet român aparținând generației literare 80. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. La 4 ani știa deja să citească și debuta artistic dictând poeme musafirilor săi. Fire temperamentală, nonconformistă și puțin cam impulsivă, devine în scurt timp cunoscut pentru caracterul său. Odată cu intrarea la școală, își schimbă și preocupările, orientându-se către construcția de navete spațiale în podul casei, din resturi de televizoare și frigidere. Acest elan creator dispare în momentul intervenției locatarilor, îngrijorați de ascensiunea foarte gălăgioasa a micului astronaut. Totuși, reușește să se consoleze împreună cu prietenii tăind cablurile antenelor TV și aducând astfel pentru o săptămână liniștea absolută în casele vecinilor. Marcat puternic de separarea părinților, pe când avea 12 ani, găsește remediul citind foarte mult și devenind un client permanent al Librăriei Sadoveanu din București. Aici se interesează de scriitori...
33 poezii, 0 proze
Nicolae Marius Buchiu
Interesul meu pentru literatura s-a dezvoltat relativ lent si, as spune, pe masura ce scrisul a inceput sa ma preocupe mai serios. Imi amintesc ca scriam sau incercam sa scriu inca pe la 13 ani. Nu am pastrat lucrari de atunci si nici nu consider ca ar fi fost cazul. M-am nascut in apropiere de Ploiesti insa copilaria mi-am petrecut-o in cea mai mare parte la Campina. Imi este destul de clar ca am scris putin, si pentru ca poate fi bine si asa. O auto-cenzura nu cred ca ar putea intra in discutie, insa in general ma gandesc de doua ori inainte de a fi convins ca realmente am ceva de spus. Pot aparea pierderi astfel din ceea ce impulsul de moment ar putea genera, si oricine e constient de asta; insa precizez ca fac parte, dupa convingerea personala, desigur, din categoria celor cu un simt al ridicolului ceva mai dezvoltat. In ce priveste studiile, am urmat ASE-ul. Trecand la partea de interes ce priveste literatura, am participat la doar un singur concurs literar, in perioada liceului,...
47 poezii, 0 proze
Dumitru Popescu
Dumitru Popescu, zis „Dumnezeu”, (n. 1928, Turnu-Măgurele) este un om politic, jurnalist, prozator, poet și memorialist român. Absolvent de științe economice, Popescu intră în Partidul Muncitoresc Român în 1953. În anii 1950 și 1960 activează ca jurnalist la publicații precum Contemporanul, Scînteia tineretului și Scînteia. În perioada 1962–1965 este vicepreședintele Comitetului de Stat pentru Cultură. Este primit în Comitetul Central al P.C.R., unde înaintează rapid în funcție, astfel încât din 1969 face parte din Comitetul Politic Executiv (CPEx). În anii 1970 a devenit un om de încredere al șefului statului, Nicolae Ceaușescu, și a contribuit la construirea cultului personalității acestuia. Porecla „Dumnezeu”, a cărei origine este incertă, sugerează întâietatea opiniilor lui Popescu în aplicarea cenzurii politice. În general echilibrat în această activitate, politicianul a adoptat uneori poziții excesive. Scrierile literare ale lui Popescu sunt puțin cunoscute. Începând din anii...
1 poezii, 0 proze
Gheorghe Adamescu
Gheorghe Adamescu (n. 26 iulie 1869, București — d. 4 aprilie 1942) a fost un istoric literar și bibliograf român, membru al Academiei Române. A scris o istorie a literaturii române de la origini până în 1910. Studiile și le-a definitivat în străinătate, fiind specializat în litere la Geneva și Paris. A fost autorul unor manuale de literatură în perioda interbelică. De asemenea a scris o istorie a literaturii române de la origini până în 1910, însa în care sunt prezente unele erori cauzate de informații eronate, despre Mihai Eminescu de exemplu, sau de interpretări proprii neobiective. A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1921. Ecaterina Țarălungă îl caracterizează în Dicționarul de literatură română scos în 2007, ca fiind spirit filologic, așezat la confluența veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, lucrările lui excelează prin acribie științifică și tentativa de cuprindere enciclopedică a fenomenului cultural românesc, favorizând astfel sinteza culturală pe baza căreia...
4 poezii, 0 proze
Eugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
oana blandiana betlevy
Ca fiecare , a trebuit sa fiu mai intai nascuta , deprinsa cu primii pasi , sa fiu iubita , sa iubesc, sa fiu dezamagita in rasfatul ce ma caracterizeaza, sa ma trezesc dupa un somn cuprins de lacrimi, sa invat ceva despre oameni , sa continui ceea ce nu mereu inteleg : viata. Asa cum in cateva ocazii din graba pasilor ceva m-a tintuit in poluatele intersectii , ademenindu-ma cu iluzia ca voi fi spusa cu secretul existentei , tot astfel mi-au pus ganduri in vorbe scrise si penel in mana pentru a le face vazute citirilor. Nu am o “biografie”, sunt o femeie care isi uita poeziile pentru ca nu le crede ale sale; dar recunosc ca simt o altfel de fericire trecand emotional prin ele; Sunt nascuta in Bucuresti, si traiesc monologuri voite a fi lirice pe scena virtuala a site-ului Agonia . Multumesc.
13 poezii, 0 proze
Un altfel de Geneză
de Popa Dan
M-aș face Dumnezeu, dacă cumva n-ai fi Te-aș făuri instant din coasta-mi inutilă Nu m-aș lasă ca altul, pe cea de-a șasea zi Făcând întâi greșit bărbatul din argilă. Voit, eu aș risca să bulversez...
versurile probează alte rochii
de Andrei Gheorghe
versurile probează alte rochii ecranul aștepta loviturile succesive ale tastelor care scârțâiau ca și ieri ca și mâine, însă nu-mi păsa, fumam rothmans ca și cum aș fi dat foc unor tocuri cui care...
Sunt rană vie
de florin otrocol
Dacă am ceva a reproșa Divinității, dacă este cu puțință, dacă într-adevăr există, i-aș reproșa zestrea cu care m-a lăsat prin lume. Sunt numai suflet și din nefericire nu pot schimba asta. Dacă nu...
Jocul de sah
de Remus Cretan
Pana acum am pendulat, ideatic, intre supraom si neom, cu mintea atintita pe o tabla de sah. In largul pieselor de sah sunt o statuie de soapte, un biet boem tarziu. Problema e ca nu-mi aflu...
Forța cuvântului
de Bogdan Cristian Blascioc
Toate inovațiile care au vizat introducerea de noi forme de logică au constat, așa cum era firesc, de altfel, în inventarea de noi specii de logici formale sau matematice. Astfel, logicii clasice...
universul poetic al lui Liviu Nanu
de Cosmin Dragomir
Acest articol este destinat în exclusivitate acestui sit, este primul dintr-o serie mai amplă, și promit că în viitorul apropiat voi mai posta pe sit un alt text referitor la cartea lui Liviu Nanu ,...
Nichita Danilov: Mic tratat despre apocalipsă
de Valeria Manta Taicutu
Nichita Danilov: Mic tratat despre apocalipsă Ar fi foarte ușor să asemănăm romanul lui Nichita Danilov („Mașa și Extraterestrul”, Ed. Polirom, 2005) cu „Maestrul și Margareta” al lui Mihail...
Orbirea ca strigăt de luptă
de serban georgescu
Florin Iaru (scriitor român) afirma, aproape strigând de indignare, cu ochii măriți în chip nefiresc, într-un talk-show TV, în luna mai a acestui an: ”Eu nu văd la Mișcarea Populară nici o idee, nici...
Se poate și altfel !
de Vlad Solomon
Roberto Hofman, pictor, locuiește în Metula, o mică și pitorească așezare din nordul Israelului, la granița cu Libanul. Emigrat din Argentina, în 1986, Roberto se ocupă de pictură de peste 40 de ani....
Musée d’Orsay: Max Ernst - «Une semaine de bonté. Les collages originaux»
de Marina Nicolaev
În perioada 30 iunie – 13 septembrie 2009, Musée d’Orsay oferă publicului o integrală a colajelor originale aparținând lui Max Ernst (1891-1976). Expoziția a fost organizată de Musée d’Orsay în...
