"Trenul spre neant" – 5969 rezultate
0.05 secundeMeilisearchMihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
DMDumitru Matcovschi
1939 : 20 octombrie - în comuna Vadu-Rașcov, județul Soroca, se naște Dumitru Matcovschi din părinții Leonte și Eudochia, plugari români 1956-1961 : Student la Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie. Volens-nolens, absolvește Universitatea; or, în 1960 Institutul Pedagogic fuzionează cu Universitatea. 1960 : Student în anul cinci, este invitat în calitate de colaborator literar la cotidianul "Moldova Socialistă", unde va rămâne și după absolvirea Universității 1962 : 21 octombrie - se căsătorește cu Alexandrina (născută Șoldan), studentă în anul patru la Litere. Prezintă manuscrisul primului volum de versuri, care e discutat la Uniunea Scriitorilor și recomandat spre publicare. Devine membru al Uniunii Jurnaliștilor din U.R.S.S. 1 decembrie - este "chemat" sub arme; trenul îl duce în orașul lui Kant (Konigsberg, azi Kaliningrad) 1963 : Apare prima plachetă de versuri, Maci în rouă, Editura Cartea moldovenească, Chișinău. 1964 : noiembrie -...
17 poezii, 0 proze
Linda Martin
O biografie se scrie in timp, trecand prin trenul vietii, acumuland salata de experiente necesara. Ea se va scrie pe parcursul anilor.
1 poezii, 0 proze
ACAdam Claudia
Ce să vă spun eu despre mine? Sunt ca trenul de pe șine- Peroanele mi le iubesc Chiar de trebui să opresc.
44 poezii, 0 proze
Ciobotaru Monica Silvia
Valoarea timpului...Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca. Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag. Pretuieste fiecare moment pe care il ai...
4 poezii, 0 proze
INIoan Nenițescu
S-a născut la 11 Aprilie 1854, în orașul Galați. Fiu de manufacturier, și-a început școala comercială la Galați, dar a terminat liceul la Iași, apoi a frecventat cursurile Facultății de litere. După Războiul de independență a plecat la Berlin, unde a urmat Filosofia. Și-a dat doctoratul tot în Germania la Leipzig (1887). Moare la 23 Februarie 1901 în timpul unei călători la Buzău cu trenul și a fost inmormântat la București. Poezii Flori de primăvara (Berlin, 1880; Editia a II-a, București, 1889) Șoimii de la Războieni (poem în 9 cânturi, București, 1882) Pui de lei (București, 1891) Pui de lei Țara mea Moartea lui Decebal Voința neamului Tatăl nostru în câteva istorioare pe înțelesul tuturor (Buc., 1894) De la românii din Turcia europeană (studiu etnic și statistic asupra aromânilor, București, 1895) Poezii (București, 1911) Teatru Radu de la Afumați (dramă istorică în 5 acte, București, 1897) O singură iubire Două femei Vlad Țepeș Mihai Viteazul
1 poezii, 0 proze
MRMitra Raluca
Copil bălai născut în miez de iarnă sub zodia care a dat cele mai mule genii. Și cei mai mulți nebuni. 1986. Către ce converg eu? Către viață și dincolo de ea când va fi vremea (poate am sa vă vizitez). Suflet dual, am trecut pe la cifre ca în prezent să mai am un an juma' de litere. Pe unde o să ajung? "La mine" - spune-mi tu. Cred în Doamne-Doamne și-n minuni nu-de-om-făcute. Și-n copii, în flori, în fluturi. Tu crezi? sunt doar curioasă. Scriu cu stiloul, mai puțin la examene: acolo am pixuri norocoase pe care e inscripționat 1 nume. Ei da! am corupt și eu minori. Se fue de-acum... Vreau un E.T. ca mine și să văd lumea. Așa... o bucățică, cât să-mi înec dorul de aripi, să domolesc vântul de larguri din mine (și nu, n-o plagiez pe Olguța). Cum face trenul? Uuu... te duc... te duc... te duc... Mai vrei să vin?
9 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
Trenul spre neant
de Adrian Păunescu
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis, De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari....
Trenul
de Pandele Maricica
Trenul Partea I Mergi trenule, mergi ...Trec dealuri și câmpii, trec oameni și munți, dar tu mergi înainte...Visezi, trenule, visezi la amintirile tale, dar nu te mai întorci înapoi decât cu alți...
Gingașa floare
de Toth Arpád
Un glas misterios venind din neant mă propulsa în viață, exorbitant, iar eu prin tumultul de forțe necunoscute, învercam să răzbesc spre absolut, în frunte. Dar oricât acceleram pedala vieții, chiar...
Nebunul lui Nietzsche
de Florin Lucian Manoliu
Aţi auzit pe omul cel nebun, Ce umbla pe la piaţă cu o lampă Şi striga din rărunchi, ca un tribun, Unde e Dumnezeu, sub care piatră? L-am auzit şi-am fost adesea martor La zeflemeaua ce-i era...
Mersul trenurilor
de Popescu Valentin
Mersul trenurilor “Cui nu i se oprește respirația cînd trece huruind prin Mersul trenurilor ? Dar Tabelele noastre Orare ! Ne transformă pe fiecare dintre noi într-un erou de oțel, un erou pe șase...
Coletul unei refugiate
de Roman Liviu
Am stat cocoțată șapte sute șaizeci și una de zile pe dealul Copoului în cuiburi de păsări domestice, să-mi văd pământul de dincolo de Siret, soțul (înrolat)și câinele Myșa, rămas stăpîn- obosită de...
O zi de iulie
de Adrian Stângă
O ZI DE IULIE Acceleratul oprește într-o haltă în care nu ar trebui să oprească. Cobor, cu tot cu bagaj, trenul pleacă, eu rămân. Totul îmi pare sărăcăcios, arhaic, un tărâm rupt din globalizare. Mă...
2012
de Iliescu Petronela Anca
In acea dimineata zorii nu au mai aparut. Silueta ei aproape ca nu se distingea in intunericul care innunda camera. Stia ca ar fi trebuit ca afara sa fie lumina, ar fi trebuit sa fie ora 8 dimineata,...
poem pentru mine însumi despre cum stau de vorbă cu mine însumi
de George Pașa
privesc în oglinda dintr-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă aflată într-o altă oglindă... până nu se mai vede nimic, nici măcar punctul ăla pe care tot încerc să-l așez undeva, dar nu are...
Nebunul de la World Trade Centre III
de Dan Mitrut
zambesc si numai eu simt cum se leaga vorbele nebunului de cele ale filosofului, doar ca el nu le aude pentru ca stie sigur. crede ca detine certitudinea realului. nebunul are un ritm, creierul lui...
Gara și destin
de Morar Florin Teodor
Gara, prima și ultima oprire a oamenilor disperați; destinele au întârzieri în cuvinte, cuvântul care zidește s-a pierdut înspre altă zare și zori de zi. Alunecăm pe pământ ca umbrele, ne acoperă...
Valoarea și non-valoarea
de razvan rachieriu
Valoarea crește în omul erudit, care este conștient de gândirea lui înaltă și de ideile înnobilatoare transpuse în acte creatoare.Acumulând cunoștințe din diverse domenii, omul cultivat își creează...