"Totul până la vieți" – 20139 rezultate
0.03 secundeMeilisearchAndrei Zotinca
Numele meu este Andrei, m-am nascut in 1988 8 Iunie, in Bucuresti. La sfarsitul primului semestru din clasa a 2-a, m-am mutat (la decizia parintilor desigur) in Baia Mare, orasul unde locuiesc si acum. Pot sa zic ca pana pe la varsta de... 16 - 17 ani, am fost un om normal. De curand, parca as fii intr-o astenie cronica si continua de primavara, vara, iarna, toamna; Totul ce era 'realitate' pana acum... a devenit ca o proiectie cu subiect anost si in direct a vietii pe care nu o mai simt. Aiurea. Sunt deschis la discutii oricine doreste sa poarte o discutie, sa ma cunoasca, sa imi reproseze ceva sau sa ma trimita la origini... este bine venit sa ma contacteze pe ID-ul de Yahoo! Messenger: o_detch_o@yahoo.com
2 poezii, 0 proze
florin stanica
M-am născut pentru a fi mecanic, dar drumul vieții a deraiat de pe șine. Mecanicii au reușit să-l pună pe șine, dar nu pe aceleași șine. Așa se face că am ajuns la maturitate să fiu pe o altă cale, iar destinația este cu totul alta. În curând voi ajunge într-o poziție socială care-mi va interzice să pun mâna pe vaselină, ulei de motor sau orice altceva în afară de cărțile de specialitate ce devin antice imediat ce au fost citite. cu pasiune și multă bucurie din partea unui oarecare care se pricepe la multe, însă nu pricepe orice și... care în același timp nu uită chiar dacă este nevoit să ierte. Cel mai eficient într-u iertare este însăși uitarea.
1 poezii, 0 proze
PJPreda Jeni
Cand am venit pe lume,Dumnezeu a avut un scop clar cu mine si anume acela de a iubi oamenii cu toata puterea fiintei mele,pana la epuizare,daruindu-le totul,pana la sacrificiu,chiar daca cele mai grele momente ale mele le-am,,savurat''singura. Iubirea de oamneni intr-una din manifestrile ei,este ceea ce sta la baza timidelor randuri pe care le scriu si care sunt de fapt o extensie pe hartie a ceea ce simt si gandesc. Desigur,unul cate unul,cei mai importanti oameni din viata mea, sunt actori pe scena gandurilor si trairilor mele cele mai profunde.Oamenii sunt inspiratia...si repiratia:)
7 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
MCMelinte Liviu Constantin
Scriitor obscur , scurt si la obiect ,filosofez. Daca ar fi sa spun ceva despre mine e ca si cum as spune ca totul este nimic si nimicul este tot , pana la urma un paradox.
1 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
CRcalota rodica
M-am nascut in plin solstitiu de vara,in localitatea Matasari,judetul Gorj.Am urmat cursurile scolii din aceasta comuna,fiind,ca toti copiii nascuti intr-o anumita perioada si intr-o anumita zona,un copil cuminte,aproape imbecil(cu premiu,bineinteles),pana la liceu,cand am descoperit cat poti sa pierzi,incercand sa castigi totul.Am absolvit Liceul pedagogic din Targu-Jiu,fiind ,din cand in cand,olimpica la limba romana.In anul 1991 am obtinut licenta in Litere;in prezent sunt profesor titular de limba franceza la Colegiul National Tudor Vladimirescu.Am debutat cu un volum de versuri,"Grandoarea cercului",la editura"Spicon",dupa care am publicat sporadic in diverse publicatii locale("Gorjanul","Fluidul roditor","Cuget liber","Timpul",'Polemika"),nationale("Tribuna",'Idei in dialog" si in publicatii scolare internationale("Journal-fax" si "Le petit journal").Am obtinut diverse premii la concursuri si festivaluri nationale,respectiv internationale,dar premiul de suflet ramane"Marele...
15 poezii, 0 proze
Rraluca
incep cum a inceput un bine cunoscut simbolist roman: "aici sunt eu, un solitar"...sunt solitara cand plang si rad, cand urasc si iubesc, cand uit si invat...cuvinte simple, o idee, o viata intreaga am petrecut incercand sa aflu totul, dar m`am ales doar cu frumusetea si misterul pe care le voi venera pana la moarte...
5 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Țuțueanu Georgiana-Mihaela
Am terminat un liceu teoretic la mine în oraș(Giurgiu), cică al doilea în județul nostru, profilul mate-info, apoi am făcut o pauză de un an până să vin la facultate în București, deoarece nu am avut curaj sau susținere binevoitoare, acum sunt deja absolventă a facultății de Filosofie din cadrul U.B. Timpul(întotdeauna liber) mi-l petrec ascultând...muzică(Bach sau Iron Maiden), gândindu-mă la ce voi mai citi în viitorul apropiat și încercând să nu aprofundez cu adevărat tema sau problema morții, care mi se pare de neevitat. Acum sunt bine, răspund când sunt întrebată ”ce mai faci?”, însă sunt un infinit de lucruri care contrazic afirmația mea. Vreau doar să iubesc, ca totul să merite efortul. Mă autoevaluez excesiv de mult, în timp ce mă supraestimez, probabil pentru a compensa, însă la finalul zilei aștept...
11 poezii, 0 proze
Totul până la vieți
de Oana Izbașa
E simplu: am ales să vă vreau pe dumneavoastră, da, veți fi iubirea eternă a nopții mele de azi, dumneavoastră, domnul din colțul barului, cu privirea rătăcită pe decolteul meu, chiar dumneavoastră,...
Eul care îmi întoarce spatele
de Angi Cristea
apropo ne-am intersectat suflete legat de un stâlp inundabil solvabil totul până la un punct mi-am jurat ca niciodată nu voi apela linia Smurd vei pleca din centrul vieții mele lătrat de câini...
Plastic
de Ghe. C-tin Orghici
Nebun cu o pungă dusă la gură, din care răzbate un firișor, iz de diluant. Operă absurdă. Aurolac. Plastic. Seră, terră, acoperită cu straturi de plastic sau cu noxe plastifiate, ce nu lasă căldura...
șarpele
de Macovei Costel
trecutul solitar șoptește fericit cel ce doarme scufundat în apele vieții despărțind trupul de trup și sufletul de suflet c-a lui fi-va floarea timpului m-am așternut pe pragul de piatră și lumile...
Fără titlu. IV
de Dana Marinescu
În seara aceea am ieșit la plimbare, cum obișnuiam în fiecare seară. Sau noapte. Uneori până spre cinci dimineața fără să ne dăm seama când și cum a trecut. Am intrat într-un bar cu prea puțini...
altfel
de Ottilia Ardeleanu
ninge peste dragostea mea face mormânt alb monoton ninge cu fantome neașteptate dune imaculate înghit roboți de gheață aplecați asupra vieții ninge năvalnic astupă tot ce e al nostru numai al nostru...
αἐ diftong venit din feniciană
de Cătălin Al DOAMNEI
în ziua aceea de doliu chaplin a condamnat-o pe annie ernoux pe holurile tribunalului artelor spiritul justițiar al poeziei începuse să picure sânge strecurându-mi-se-n suflet oasele albe ale...
the fall
de Luna Tudor
atunci a venit ziua aceea, în care, dacă te uitai atent, chiar vedeai câtă simetrie există în lume cum nu poate exista echilibru perfect, doar o continuă mișcare a tuturor oameni purtând în suflet...
copacul iubirilor
de Ioan Postolache-Doljești
nu-i pentru suflet uşor să te vadă albit când el încă se simte copil mulţumindu-i cu mâna pe crucea veche de lemn mamei că din carnea şi sângele ei te-a făcut dăruindu-te lumii trecător pe pământ să...
Penumbra
de Raducu Bogdan Adrian
Si astfel ma gaseam langa o alta femeie. Lasasem tot in urma, dar m-am regasit pe mine. Nu am gandit vreodata ca voi ajunge aici,dar iata-ma incercand sa abat singuratatea ce nu mi-a dat pace ani de...