"Tot mai aspre..." – 20499 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
NANechiti Theodora Andreea
1994. Născută în București, crescută tot aici, școala în curs, activități de dansuri, fotomodele, teatru pantomimă cu Dan Puric la Teatrul Național, teatru copii cu Marian Râlea tot la Național, baschet de vreo 2 ani și încercări creații literare singură. Am să pun tot ce am scris, așa voi/veți vedea evoluția mea literară. Mai multe în următorii ani. Mai așteptați să cresc, să se acumuleze, să am ce spune. Până atunci nu mă criticați prea aspru.
1 poezii, 0 proze
HHesiod
Hesiod (greacă: Ἡσίοδος) (aprox. sec. al VIII-lea î.Hr., Beoția) a fost un poet epic grec, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei.[1] Este autorul poemului genealogic „Teogonia”, consacrat panteonului divinităților elene, folosind tiparul mitlui și noțiunea vârstelor. De asemenea, tot lui îi aparține și poemul didactic „Munci și zile”, opera pătrunsă de poezia sinceră a naturii, calendar pentru agricultori și navigație, cu prețioase indicații. Hesiod era un agricultor, un poet-țăran, un om obișnuit cu viața aspră, pătruns de o mare stimă față de muncă, dotat cu un desăvârșit simț al realului, care vedea viața și oamenii așa cum sunt; un om care nu-și face nicio iluzie asupra realității sociale, dar este convins de triumful final al cinstei, hărniciei și dreptății. Hesiod este considerat, alături de Homer, părintele poeziei religioase, morale și didactice. În opera sa există referiri la propria biografie: tatăl poetului se...
0 poezii, 0 proze
Rosu Alina
sunt nascuta intr-o f frumoasa seara de mai intr-o peroada cand timpul avea f mare rabdare cu oamenii si cand parintii mei isi doreau cu disperare o fetita .o data cu nasterea mea trandafirii albastri si-au scuturat petalele moi peste trista patura a amintirilor.cu trecerea timpului in locul trandafirilor albastri au rasarit niste trandafiri rosii dupa care au rasarit tot mai multi trandafiri albi care au rezistat pana azi.
1 poezii, 0 proze
MVmercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
OSOvidiu Scridon
Ardelean, buletin de Bucuresti fara voia mea, prins in valul cotidian de treburi publicitare, media, marketing, etc, imi amintesc tot mai rar c-am fost fascinat cindva de muzica si poezie.
28 poezii, 0 proze
Alina Vasilcan
Eu sunt:Albastru Albastru sânge- Simt în mine Acorduri nesfârșite De tonuri cristaline Și odele înalte, Puternic orchestrate- Au dispărut acum Corăbiile-n noapte. Și eu, adânc-adânc, Tot mai adânc, Eu mă scufund În marele albastru surd. Am sânge-albastru Și în mine Se-ntrepătrund Puteri divine. Mi-au revărsat, În suflet și în minte Un mare-albastru, Fără cuvinte...
7 poezii, 0 proze
DSDanalo S
sunt un om foarte obisnuit,nascuta si crescuta in Arad. Intr_un moment deosebit pentru mine am inceput sa asez versuri pe hartie, si de atunci tot mai asez....
13 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Lazar Marian Tudorel
M-am nascut, am murit, am renascut. Totul prin durere! Am facut scoala, facultate si am creat. Prima poezie, publicata in revista liceului,un liceu de matematica-fizica si de militarie. Celelalte...literatura de sertar si idei lasate la dospit. Am fost geniul familiei, speranta familiei, nebunul familiei, iar acum, ciudatul familiei, dar tot mai spera in mine! Si ar mai fi, dar sunt Fecioara si fecioarele se lasa greu dezvaluite in toata goliciunea lor.
13 poezii, 0 proze
Tot mai aspre...
de iscru adrian
motto: \"și astfel tot murind am sfîrșit prin a dobîndi o adevărată nemurire\" A. Artaud Tot mai aspre vor fi trăirile celui care se lasă poetic trăit de cele închipuite de cele prin care mult a...
Cuvintele devin...
de iscru adrian
Cuvintele devin tot mai aspre bucurii totuși nu precupeți să te întorci în deja-prezentul unde orice gînd se complace să fie propriul revers inactual așa cum alteori se complace să fie numai exces...
Nava vieții
de Emil Isac
Nava vieții, nava vieții Mi s-a frânt. Am avut catarg prea tânăr, A fost vânt - Nu-mi zâmbește de departe Nici un far, Vânturile tot mai aspre-mi par. Și răcnește marea vieții, Valurile mii......
Amândouă se susțin
de Silviu Somesanu
Mâinile mele-s tenace, îndârjite tot mai hotărâte de luptă și nici una nu poate ceda inițiativa, amândouă se susțin mai hotărăte decât cred eu. Îmi place să le știu cum sunt vlagă în trupul meu fără...
13 septembrie: Cuviosul Ioan de la Prislop
de ion untaru
Sfântul Ioan s-a născut în sec.XV sau prima jumătate a sec.XVI-lea în satul Silvașul de Sus din Þara Hațegului și a intrat de tânăr în obștea mănăstirii Prislop, aflată în mijlocul unei păduri de...
Chuck Palahniuk& Despre mine, cu ură
de Ioana Geacăr
Începutul romanului “Sufocare” de Chuck Palahniuk e provocator, abrupt, întotdeauna interdicția creează reacții adverse: „Dacă vrei să citești cartea asta, nu-ți bate capul. După câteva pagini o...
Despre atacurile împotriva monahismului
de Velimirovici Nicolae
Monahului Sava, despre atacurile împotriva monahismului (Scrisoarea a 161-a) Voi, monahii, sunteți atacați, zici tu, foarte puternic atacați. Unii vă atacă pur și simplu pentru că nu îndrăznesc să...
Tot mai bine-i să fii bou! - Fabulă - autor Aurora Luchian
de Aurora Luchian
Boul rumegând domol, În umilul său ocol, Zări măgaru-n ogradă, Și-i veni cheful de sfadă. Ce nu poate suporta, Este povara sa grea. Bagă plugu-n solul tare, Căci în România mare, Se mai trage încă,...
Mi-am dus mai departe speranța
de Silviu Somesanu
Am trecut pe marginea prăpastiei ca pe o muchie dintre adevăr și minciună, mi-am dus mai departe speranța după ce multe s-au înecat în apele învolburate ale timpului și tot mai sper, să trec peste...
Deziluzie
de Petrus Gheorghe
Mă-mpleticesc tot mai des de nebuloasa ce-mi absoarbe neputința. Prin cerul de secară cad aspre întrebări Reîncarnate într-o fiară ce stăpânește nopțile sălbatice în care moartea... superbă, dar...