"Tot felul de picături" – 20499 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BDBabette Deutsch
S-a născut în 1895, la New York City. A ținut prelegeri asupra “Poeziei secolului douăzeci” la Universitatea din Columbia. Babette Deutsch este autoarea mai multor volume de poezie și critică literară. A tradus din opera lui Pușkin, Rilke și alții. Pentru operele sale literare a obținut numeroase premii, precum și titlul de Doctor honoris causa. E membră la National Institute of Arts and Letters și e considerată a fi decana literelor americane. A fost căsătorită cu scriitorul A. Jarmolinski. Poemele Babettei Deutsch au fost înmănuncheate în volumul “Selected Poems”. Caracteristic pentru opera autoarei este stăpânirea de sine în fața emoțiilor de tot felul cu care te întâmpină viața. Lirica ei dramatic picturală oferă momente ale vieții de fiecare zi, din care străbat convingerile și experiența sa, dar fără sentimentalism. Poemele, exemplare în sens clasic, înfățișează aspirațiile unui adevărat artist. Pe lângă harul poetic, ea deține și forța de a-și struni poezia, însușindu-și...
1 poezii, 0 proze
MSMargareta Sterian
Margareta Sterian (n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare româncă. A fost soția poetului Paul Sterian. Pictorița, poeta, romanciera, traducatoarea și scenografa, Margareta Sterian a lăsat o opera vastă și complexă, semn al autenticei vocații enciclopedice și al prea-plinului emoțional, care îi conturează un profil aparte in cultura națională. "În acest secol lumea a devenit un sat mare, se pictează și se inventează pretutindeni. Noile mijloace de comunicație au făcut un mare serviciu omenirii, dar nu știu dacă au favorizat descoperirea unor mari talente, de calibrul celor care s-au născut, au trăit și au creat în orașele renașterii italiene. Comunicațiile, aparatele, călătoriile au favorizat și pastișarea valorilor, imitațiile, pastișele de tot felul", mărturisea într-un interviu, spre sfârșitul vieții, iar opera Margaretei Sterian reflectă, în mod strălucit, spiritul său iscoditor, forța extraordinară de a nu se lăsa...
16 poezii, 0 proze
Alex Cocieru
Poezie in tot felul de reviste locale :D
1 poezii, 0 proze
TOTonca Oana
Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.
38 poezii, 0 proze
CGCornel Ghica
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....
184 poezii, 0 proze
Victor Jara
Victor Jara s-a nascut pe data de Septembrie 23, 1932 in Lonquen, un mic orasel din Chile. Parintii sai erau tarani. Tatal lui, Manuel, era un muncitor pe cand mama sa, Amada, facea tot felul de treburi marunte pentru bani. Tatal lui Victor avea probleme cu bautura si avea obisnuita sa o bata pe Amanda. Dupa cativa ani, Manuel se muta in alta parte sa lucreze ca fermier iar Amanda a ramane singura sa-si creasca copii. Mama lui Victor muncea din greu, avea o viziune foarte optimista in viata si credea in puterea educatiei. Ei ii placea sa cante la chitara ceea ce il invata si pe Victor. Amanda moare cand Victor avea varsta de 15 ani. Victor isi paraseste casa, abandoneaza studiile pentru a devenit preot, abandoneaza si preotia si intra in armata pentru putin timp. Se intoarce in Lonquen fara bani si proiecte de viitor. Incepe sa studieze muzica folclorica Chileana impreuna cu niste prieteni. Devine interesat de teatru si urmeaza Universitatea de Teatru din Chile. Devine din ce in ce...
0 poezii, 0 proze
RHRadu Herjeu
Sunt! (nascut si crescut in Bucuresti, absolvent de scoli, manuitor amator de cuvant, am publicat 9 carti, lucrez printre imagini si creez iluzii in televiziune si radio, in timpul liber scot reviste pentru tineri si organizez tot felul de festivaluri de arte pentru ei, cred in "impreuna" si "comunicare") 15 ianuarie 2001 - Distinctia Culturala acordata de Academia Romana 1 aprilie 2006 - Premiul Nichita Stănescu pentru volumul să spui morții noapte bună 15 aprilie 2006 - Premiul II la Festivalul FestCo - Concursul de Comedie Româneasca cu piesa Autorul
106 poezii, 0 proze
MJMax Jacob
Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.
5 poezii, 0 proze
florian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
LCLeucuta Cosmin
Am avut candva ambitia sa scriu un roman inteligent si original. Am abandonat ideea pe moment, si m-am dedicat unor scurte povestiri care evoca prietenia, razbunarea, dragostea, razboiul, singuratatea, ingeri si demoni (per se), absurdul si pedeapsa omului. Doresc sa arat lumii ceva din nebunia oricarui tanar. Niciodata sa nu crezi un om care pretinde ca scrie numai pentru el. Aceasta este cea mai veche minciuna a scriitorului. Eu incerc sa refac realitatea din jurul meu si din jurul nostru, si uneori reusesc, iar alteori esuez cat se poate de magnific. Las restul in seama cititorului. Si tot felul de prostii de genul acesta in continuare ...
2 poezii, 0 proze
Tot felul de picături
de Albert Cătănuș
Maria plânge cu lacrimi dulci. Are o rană la genuchiul drept. Picăturile de sânge cad una câte una. Noi-toți, mulțimea, ne-am strâns în jurul ei și privim ca la circ. Unu’, mustăcios, scoate din...
Povestea lui Florea- Zâmbet de Floare
de Mihaela Rascu
Povestea lui Florea-Zâmbet de Floare Am auzit și eu, dar nu mai știu de unde, că, demult, pe vremea când florile vorbeau întocmai cum o fac oamenii, iar peștii zburau întocmai cum o fac păsările,...
Himere
de Lungu Alexandra
Mii de picaturi de ploaie Sa vina siroaie, Sa spele toata ura si dusmania Care,zace in sufletul fiecaruia. Alergam dupa vise si idealuri Uitam sa privim spre munti sau dealuri. Uitam sa privim cerul...
Realitate repulsivă
de Adrian Serbescu
Metamorfozând spiritul tactic Din cancer ,extirpăm Ne tragem? Sau se trage? din ghetoul gheto-dacic? Retractez bidonul din sticlă...de plastic Regurgitez povești la modul : \"gen\", elastic. Mulți...
exercițiu de micțiune
de Liviu Nanu
trebuie să beau ceva nu pentru că mi- ar fi sete să beau orice chiar și lichidul amniotic mai mult așa de șmecher a trecut un timp cât doo gene- rații și acum chiar mi-e sete îmi imaginez cum beau...
Jurnal De Bord
de Diana Jiganie
Jurnal De Bord Ziua Intai - ora 20:20 - Ma aflu de patru ore in tren. Ploua. Stau si ma gandesc: Dumnezeu a creat lumea cu tot ce e in ea in 7 zile - daca e sa luam si a saptea zi in care se spune ca...
Luminița de la capătul tunelului
de Bogdan Ion
Aici în tunel, lucrul cel mai greu de suportat era întunericul. Era un întuneric, de-ți băgai degetele-n ochi. Bezna asta era capabilă să te ducă până în pragul nebuniei. Toată lumea de aici era...
Andrei Neagu - un risipitor de clipe
de Maria Prochipiuc
*** pestisorule de aur, in pantecul mamei calatoresc spre tine da-te prins, am trei dorinte fierbinti: o vreau! o vreau! o vreau! micutule, ai grija ce-ti doresti, uneori viata-i o curva a gandit,...
Atît de departe de casă
de Nicolae Diaconescu
Atît de departe de casă Soarele era pe muchia dealului, spre asfințit. Mă jucam cu Ciobănică, iar tata în gura podului arunca fânul într-o căruță. Un frate mai mare îl stivuia cu grijă. -Unde îl duci...
rochia mea roșie te iubește
de Lory Cristea
oamenii fac tot felul de presupuneri cu privire la noi se mai bat cu pumnii în piept ca într-o piesă de Moliere noi ne-nchidem telefoanele fugim de firul cu plumb sărutăm prelung pământul salcâmului...