"Toana ei e realitatea mea" – 20206 rezultate
0.03 secundeMeilisearchcatindatu mihai
Daca ma gandesc la propia-mi viata sunt tentat sa o compar cu trecerea prin anotimpul primaverii si al verii , atunci a fost copilaria si tineretea iar toamna ar fi tot o tinerete dar mai matura,mai plina de miez,de amintiri.Iarna nu stii cand incepe in viata ta pentru ca de fapt tot restul vietii ne pregatim pentru acel drum spre propriul Pol Sud. Mi-am petrecut anii intre masini si masinarii,in miros de sudura,de ulei incins,am trait si inca traiesc alaturi de truditorii fierului,e o arta ciudata pentru ca de fapt orice meserie e o arta si are artistii ei ,din pacate anonimi pentru ca nimeni n-o sa fie extaziat de o roata dintata sau de un strung. Mi-a placut mereu muzica ,de fapt sufletului meu i-a placut sa se inconjoare de muzica si cand ma simt dezamagit si foarte trist ascult piesa "Ocean cloud"cu Marillion.Sper ca pot sa transmit ceva bun din sufletul meu ,din modestia si intelegerea mea pentru ceilalti.
10 poezii, 0 proze
CSCella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Neagu Romeo
...aparut pe lume vineri 13 iulie 1973 cu lovituri abrubte de palma de moasa peste fund va disparea la fel de brusc, insotit de lovituri abrubte de cazma ......si vom mai vedea noi daca a insemnat ceva pentru cineva. Bineinteles ca nu vom afla peste ani din manualul de limba si literatura romana, cum multi de pe aici poate trag speranta ...pentru ca nu e cazul... Desi timpul de care nu dispune niciodata, a curs nemilos peste acest presupus domn, el nu a invatat nimic de la viata, desi asta a crezut, nu i-a cunoscut indeajuns de bine pe oameni, asa cum ei au crezut, dar pe mai departe incearca sa-si mantuiasca sufletul, cum indeobste se crede. Ceva desene animate, ceva scoli, ceva filme-n cap, ceva joburi, ceva bani, ceva texte prin atelierul de pe agonia ... cam asta este toata distractia din viata acestui om. Un om mare pentru familia lui...o prezenta gri in spectrul vizibil. Un fassss minuscul pentru agonia...o mare cantitate de hidrogen sulfurat proiectata catre stratosfera....
33 poezii, 0 proze
Nnadia
Imi pare bine ca in sfarsit am ocazia sa scriu totu despre mine si cu ocazia asta sa mi pot evalua cat mai bine personalitatea, etc..... Sunt o fata de 22 de ani, inalta , cu ochi caprui-verzi si careia ii place sa citeasca mult , mult de tot , daca as putea as sta toata ziua cu nasu n carti.Sunt cuminte dar in acelasi timp si putin mai nebunatica ptr ca adeseori fac nazbatii si am niste ganduri nu tocmai''curate'', dar ce sa fac daca asa sunt eu? Imi place sa vb cu oamenii, sa i ascult , am rabdare cu ei , imi place sa vad partea buna in fiecare om. Sunt modesta , nu mi place sa fiu in centrul atentiei , desi de cele mai multe ori asa mi se intampla ptr ca nu s , oriunde as fi reusesc sa atrag atentia[ fac io ceva de atrag atentia] ....Cateodata am impresia ca sunt superficiala dar e si datorita varstei ....Imi place sa inveselesc oamenii la care tin , sa i ajut , imi place natura si tot ceea ce este natural, net.... Cat despre defectele mele , ei da sunt cam pisaloaga si asta ii...
8 poezii, 0 proze
AHAna Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
LLorelei
M-am nascut intr-o minunata zi de Mai, rezultat al dragosetei pentru iubire, dintr-un muntean de pe plaiurile dulcei Bucovine si o floare de la ses, intr-un cartier din Bucuresti. Cautatoare a fascinantului si neobisnuitului, dorind libertate in miscari si gandire…..au fost elementele cu care parintii mei au inteles ca trebuie sa ma incurajeze. In timp, am invatat sa traiesc fiecare clipa, s-o pretuiesc, s-o simt. Am invatat sa traiesc frumos, sa iubesc dragostea pentru iubire, sa daruiesc din ce am, sa nu-mi pierd credinta in oameni si speranta chiar daca Lectiile de Viata pe care le-am primit au fost, uneori, destul de dure si mai am de invatat multe. Imi place sa-mi astern pe hartie gandurile, impresiile, dorintele…..ma iubesc pentru ca exist si iubesc Viata in aceasi masura. Am avut o copilarie fantastica, am invatat sa iubesc si am cunoscut natura in toata splendoarea ei, m-am contopit cu ea sub toate formele, am simtit-o cu fiecare fibra a trupului. Din 1987 lucrez in Ministerul...
14 poezii, 0 proze
AVAgatha Vasiliu-Bacovia
Agatha Vasiliu-Bacovia, născută Grigorescu, este soția poetului George Bacovia, de asemenea poetă simbolistă minoră. Agatha Grigorescu-Bacovia s-a nascut in 1895, la Mizil. A avut o viata zbuciumata; orfana, nu si-a putut continua studiile. S-a instruit prin lectura. A fost functionara. Descoperindu-si darul de a face versuri, a lucrat la o revista literara. Abia la 23 de ani si-a inceput liceul, pe care l-a continuat cu Facultatea de Litere si Filosofie, absolvita in 1927. In 1928 s-a casatorit cu G. Bacovia. Agatha a debutat in literatura, la revista Scena, cu un poem in proza: Cand n-oi mai fi (1918). Peste un an, a mai publicat o poezie. Toata creatia ei poetica este o palida imitatie simbolista. Inainte de a se stinge, avea in manuscris un poem: De-a lungul veacurilor, de peste 1300 de versuri… Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia, sotul ei, și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din...
3 poezii, 0 proze
TQTana Qvil
Tana Qvil alias Maria Ana Oardă (n. 27 decembrie 1894, București, d. ?) este o poetă româncă, soția lui Ion Vinea. Inedita poreclă vine de la numele soției regelui roman Tarquiniu Bătrânul, Tanaquil (nume găsit la întâmplare de poetă într-un Larousse). Tatăl poetei a fost medic de profesie, în timp ce mama a fost profesoară secundară. A studiat la facultatea de litere din București. Pentru câțiva ani ea va preda română și istorie, înainte ca să se reprofileze, tot temporar, pe traduceri. Colaborează prima dată în 1997 la Deșteptarea politică și socială, zis și Chemarea, publicație de stânga condusă de Ion Vinea. A publicat doar în Clopotul lui H. Gad și mai ales în Contimporanul. Își strânge versurile în volum abia în 1968, după modelul soțului ei. Opere * Nocturne, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cu prefață de Sașa Pană și copertă de Smaranda Banu)
5 poezii, 0 proze
PJPreda Jeni
Cand am venit pe lume,Dumnezeu a avut un scop clar cu mine si anume acela de a iubi oamenii cu toata puterea fiintei mele,pana la epuizare,daruindu-le totul,pana la sacrificiu,chiar daca cele mai grele momente ale mele le-am,,savurat''singura. Iubirea de oamneni intr-una din manifestrile ei,este ceea ce sta la baza timidelor randuri pe care le scriu si care sunt de fapt o extensie pe hartie a ceea ce simt si gandesc. Desigur,unul cate unul,cei mai importanti oameni din viata mea, sunt actori pe scena gandurilor si trairilor mele cele mai profunde.Oamenii sunt inspiratia...si repiratia:)
7 poezii, 0 proze
Toana ei e realitatea mea
de Florentin Cristian
Bine liră nuntă și încântă Vrea nu pot pasiune muncită Este ea apelor picurândă Mâine vrem o ploaie liniștită Viziune de dans pe-o umbrelă De inexistenta primăvară Nu știu mi-a plăcut o demoazelă Mă...
Realitatea gasita
de nonciu dragos
Am simțit o mână puternică și m-am lăsat dus de val. Cine mai putea să știe de unde bate vântul și cum anume trebuie să te apleci împotriva lui. N-am avut încotro și m-am supus mâinii ce mi s-a...
Visul
de Emma Greceanu
* Mașina celor doi străbate de câteva ore o autostradă pustie. Nina se foiește, privind când înainte, când spre Mihnea. - Ce s-a întâmplat, nu-ți place peisajul? Tu ai vrut să urmăm traseul ăsta, o...
Scrisoare unui prieten
de Cristina Lițoiu
Prietene , e iarasi toamna afara si printre atatea umbre nu ti-e bine, eu ma-nfior si plang in prag de seara cand ma gandesc prietene la tine... Si- jurul meu cu picuri mari Tacerea sadeste cioburile...
Legea defăimării
de Macovei Costel
Drumul prin pădurea realității e plin de ocolișuri și-ascunzișuri Oblio Și de aceea e bine să eviți pădurea dar și mai bine e să uiți de ea și de drumul ce-o străbate Pentru că odată pătruns în...
Visul
de Robert Tofan
Cuvintele lui inca ii mai rasunau in cap cand se ridica de pe canapea a doua zi diminezta. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa fuga in dormitor sa se linisteasca vazand-o pe Jessi in pat. Dar nu...
Prima infamie
de Adeliyna
Tradare? Oare asa se numeste acest sentiment straniu ce-mi zboara prin sufletu-mi gol, agitat de neputinta de sine, incarcat totusi de sentinta ce ma leaga pe viata poate, de constiinta ce ma macina...
Dincolo de oglindă
de Deak Zoltan
Mă uit cu teamă la oglinda aruncată undeva, aiurea, pe peretele garsonierei mele prăpădite, un loc doar de tranzit, o gară obscură în așteptarea unui tren, o amantă veștejită de lângă care te scoli...
Cunoașterea
de Cioban Stela
desfac din colțuri de ochi priviri mototolite am schimbat macazul trecerea prin viață e liberă ca o pasăre care și-a zdrobit colivia zborul este garantat zborul metafizic printre întrebări mă întreb...
Atlasul tulburărilor psihice VII. Fobiile – gurile mici ale abisului
de Erika Eugenia Keller
micro-prolog frica nu e rațională, dar e sinceră această aripă deschide locurile mici unde universul se strânge:într-o insectă, într-un spațiu închis, într-un zgomot, acolo unde corpul meu strigă...