"Timpul rămas" – 20337 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SIspiru ion
Nascut acolo unde marea se uneste cu soarele la rasarit ,la 12/03/1979 in Mangalia . Iubesc poezia si atunci cand eu cu mine am ramas petrec timpul citind vietii poezii!!
13 poezii, 0 proze
MNMihai D. Novac
La fel ca si in pictura, multi artisti au ramas in necunoscut si in timpul vietii au trait in mizerie, iar dupa moarte tablourile lor s-au vandut si sint considerate capodopere. Poezia are aceiasi identitate si acelasi destin!
10 poezii, 0 proze
ACAlmasan Cristian
Nascut la 17 decembrie 1983 la Medias,un orasel langa Sibiu. Crescut la Sibiu,unde a fost invatat esentialul despre lume si cam ce se afla in ea,la scoala germana. In toamna anului 2002 a plecat la Cluj-Napoca,pentru a incepe acolo cursurile la "Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei",specializarea psihologie. In vara anului 2006 a incheiat studiile...iar in 2007 asteapta sa-si dea licenta. A scris mult in timpul liceului si a facultatii,dar numai unele poezii au ramas...restul s-au pierdut in vant.Nu a publicat nimic,dar o va face (candva). Limbile in care scrie sunt:engleza,germana si romana.
3 poezii, 0 proze
VBVasile Til Blidaru
Topograful epigramist Vasile Til Blidaru, născut la 1 ianuarie 1949, a îmbrățișat din fragedă tinerețe catrenul epigramatic, debutând în ziarul local Viața Buzăului. Ca membru al U.E.R. s-a dedat la acte de umor în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.) și în diverse reviste: Spinul, Papagalul, Post-scriptum, etc. iar în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelierului "Amprenta", cel dintâi cenaclu al epigramiștilor buzoieni. A rămas și va rămâne, până ce "moartea îi va despărți", fidel Zânei Ironiilor, promisiunea fiind pecetluită de următorul catren: Timpul epigramei Când sunt cuprins de nostalgie Și văd în jur atâtea drame Încep să scriu o poezie Și-mi ies mai multe epigrame.
2 poezii, 0 proze
PGPaul Guimard
"Miezul omului este solid, tare, poate chiar invariabil. Dar ceea ce face el depinde cam 99% de hazard. În linii mari, noi suntem cei care decidem, suntem liberi. Dar în privința bunurilor vieții, hazardul are de spus mai multe decât noi", a afirmat Paul Guimard (1921-2004), într-o convorbire memorabilă cu Jacques Jaubert. Ideea stă la baza a trei dintre cărțile lui cele mai citite: romanele Strada Le Havre (1957, Premiul Interallie), Ironia soartei (1961) și Bunurile vieții, best seller din 1967, care obține Premiul Librarilor și este imediat ecranizat, cu Michel Piccoli și Romy Schneider în rolurile principale. Paul Guimard a debutat ca jurnalist. Primul sau roman, Les Faux Freres (1956), obține Marele Premiu pentru umor, dar consacrarea literară vine abia după cărțile "serioase". În 1981 și 1982 este chemat la Elysee și face parte dintre apropiații lui Mitterrand. Se va distanța de acest episod printr-o altă frază rămasă celebră: "Singurul meu regret este că n-am obținut, în timpul...
1 poezii, 0 proze
Cristina Climov
Sunt un cesornic stricat Sunt un ceasornic stricat Minutarul meu se incapataneaza Sa-mi masoare timpul in sentimente. Secundele-s undeva Prin memoria mea temporara Un soi de fotografii fara culoare. In loc de rama mi-au turnat Un val subtire de eternitate Si atingeri cu vise. Am sa ma asez De acum inainte Pe noptiera veche a tuturor bunicilor din lume Sa le servesc diminetile singuratice Cu caldura si timp infinit.
8 poezii, 0 proze
VCVlad Colceriu
Poezia este stilul literar care permite gândului să exploreze fără limite – un mediu unde spațiul, timpul și chiar bunul simț devin maleabile, deschizându-se în absolut orice direcție. Ea este suportul pe care cuvântul poate lua orice formă și crea orice conținut, transcendând convențiile și constrângerile obișnuite. Mai mult decât o simplă artă a cuvântului, poezia este un mesaj universal, un limbaj care poate exista independent de receptor. Cititorul poate fi oriunde sau nicăieri, iar prezența sau absența lui rămâne neesențială pentru existența poeziei. Poezia este, așadar, o manifestare a libertății absolute, un univers în care sensul se naște și se conturează liber, rămânând fidel doar sieși.
79 poezii, 0 proze
PMPopa Ana Maria
Dorul vine si pleaca foarte usor,ca adierea vantului si a timpului...Ochii,parul,zambetul,chipul...dispar odata cu dorul si raman doar o amintire...Pana la urma cu toti ramanem doar umbre,amintiri. Ce se leaga de noi?...doar praf...pt ca tot in tarana ne intoarcem... Asa ca...ia aminte si nu-ti risipi timpul,traieste-ti clipele pt ca sunt scurte si le poti lua o data cu tine,in schimb avutia nu o poti lua.
17 poezii, 0 proze
CUchipu din umbra
Crescuta intr-un satuc din Vrancea,maturizata prea devreme,am plecat intr-o lume care nu ma intelege.Am lasat curtea regat al copilariei mele,nucul-prieten vechi ce strajuia imprejurimile si m-am ratacit intr-un univers unde eu..am murit demult si a rams doar urma unui regret.Timpul a ucis clipa.M-am intors inspaimantata de unde am plecat dar nu am mai gasit decat cadavrul dulce al amintirilor si durerea mi s-a infipt pe veci in suflet.
16 poezii, 0 proze
PAPoul Anderson
Poul William Anderson (n. 25 noiembrie 1926 – d. 31 iulie 2001) a fost un scriitor american de science fiction, care și-a început cariera în timpul Epocii de Aur a genului și a continuat să scrie și să rămână popular până în secolul 21. Anderson a scris și romane fantasy, istorice, precum și o serie de povestiri, primind numeroase premii, inclusiv șapte premii Hugo și trei premii Nebula. Anderson și-a luat doctoratul în fizică la University of Minnesota în 1948 și s-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953, având împreună o fată, Astrid, care este căsătorită cu scriitorul de science fiction Greg Bear. În 1972 a devenit al șaselea președinte al Science Fiction and Fantasy Writers of America. A fost membru al Swordsmen and Sorcerers' Guild of America, un grup de autori de heroic fantasy fondat în anii '60 și ale cărui lucrări au fost antologate în seria lui Lin Carter Flashing Swords!. De asemenea, a fost membru fondator al Society for Creative Anachronism. Robert A. Heinlein a dedicat...
1 poezii, 0 proze
Timpul rămas
de Marina Samoila
Cât timp… Cât timp încă? Ani, zile, ore, cât? Mă gândesc, oare cât, și inima îmi bate mai tare… Patria mea e viața. Cât timp, Cât? Ce drag îmi e timpul care mi-a mai rămas… Vreau să râd, să alerg, să...
timpul rămas
de Goea Maria Daniela
așteptarea a început ceasornicul îmi picură secunde pe rană ochii de smarald mă privesc printre zăbrele în toamnă ca o fiară tristețea mi se aruncă-n spinare se-nfige-n grumazul tremurător...
În timpul rămas până la ultimul mal
de Marinescu Victor
când nu mor mă așez nehotărât în palmele tale acolo sau acolo și mă trezesc râzând ca și cum umbra ta mă îmbracă în dansul apelor înotând în timpul rămas până la ultimul mal ghemuit spre pântecul tău...
Autoportret cu Jane \'n timpul rămas liber
de Adrian Firica
te pui contra chirurgiei estetice tocmai tu Jane a ton prix ... mă depilez complet să rămânem tineri Jane ca și cum am descărca o pușcă automată neintenționat ca și cum am arunca în ceai niște fructe...
Omul și Timpul
de Morar Nucu
Ochiul se uita la univers prin clepsidra timpului Dar și Absolutul se uita la mine torcând fuiorul clipelor La nivelul timpului neclintit, al eternității Faptele de astăzi deja s-au petrecut...
Banalitate
de bjd
Hipnotică Umbra copacului Răsfoiește timpul rămas. Pesimistă Înserarea-hoața Strecoară starea ei de spirit. Un copil râde. Dintr-o dată Viața redevine prezentă!
timp
de carmen
Vine ceasul cu timpul rămas , Să vină vremea fără ceas . Trag timpul de nas mereu, Până cănd, timpul, va crede în Dumnezeu?! De ce are timpul ceas? De ce Dumnezeu are nas? De ce Timpul trece mereu?...
Lumini și umbre
de Ene Adrian Daniel
Aș vrea să știu timpul rămas, Aud cum ticăie un ceas, Din viața asta efemeră Ce-i ca țigara-n scrumieră. Mai am de scris a ta poveste, În felinar gaz nu mai este. Pe raft, un muc de lumânare O să-l...
pipaind in intuneric
de ANELE
dușmanul meu este timpul rămas în picioare în patul meu plânge pe sânii mei se sprijină pe colțul buzelor ce vorbesc în tăcere sărută glezna legată până la os brățări cu zdrăngănele multe imită...
e atât de iarnă
de Vali Nițu
m-am iertat deja timpul rămas este scurt paradoxal râd gândindu-mă la limite la spații și rosturi și nu regret că exiști iarnă și tu