pipaind in intuneric

dușmanul meu este timpul rămas în picioare în patul meu plânge pe sânii mei se sprijină pe colțul buzelor ce vorbesc în tăcere sărută glezna legată până la os brățări cu zdrăngănele multe imită sunetul ploii ca pe un cântec de leagăn cu nume mai lung decât anotimpul în care am îmbătrânit subit la țărmurile eufratului se sfârșește magia dinlăuntrul meu se strecoară ca o pisică pe nume dafina cea dintâi aceeași de fiecare zi în care există ceva gol și ceva plin diminețile mă desprind ca o umbră firavă de bătrânul adam - suflet rătăcit - o să rămân amintire cu lanț de buzunar și frumusețea unui manechin în vitrină