mecanismul mortii

traheea i se strâmbă și cedează în luptă nu-i mai pasă de nimic oricum în ultimele patru săptămâni viața s-a scurs din ea cu mare ușurință avea pielea de o culoare ciudată ca de chit arăta ca o drogată cu fața rătăcită și o privire vagă pierdută în fereastra dormitorului un ciob dintr-o viață anterioară ceva din secolul al XV lea în care străbătea poteci lungi și întunecoase fiincă avea o haită de câini de vânătoare căutând comori și vechituri de lux și chipul care îi intrase de la inimă la suflet o lacrimă i se rostogoli pe obraz în timp ce se sufocă zgomotos își imagină o cutie de conservă cu ea înăuntru purta pantofi roșii cu tocuri înalte părul îi era vopsit într-o nuanță aproape de roșu-sângeriu era doar un corp destinat viermilor care-l vor mișuna un corp decedat pentru că n-au funcționat frânele el se plimbă pe jumătate de râu pe cealaltă jumătate ea - viața ei - era de fapt o foaie contabilă intrări prin stânga ieșiri prin dreapta calități slăbiciuni și bineînteles un aer consternat în ultima zi din viața ei se trezise în patul ăsta se uitase la fereastra asta ca acum când era moartă și toți din jurul ei erau morți