"Timpul cu măști sau fără de măști" – 20339 rezultate
0.04 secundeMeilisearchIon Ninulescu
Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...
0 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
florin otrocol
- m-a asimilat universul la 20 aprilie 1971 - mă odihnesc momentan la Cluj-Napoca - licențiat în știința calculatoarelor - masterat în informatică medicală și biostatistică - jurnalist radio în perioada 1993-2006 - din iunie 2006 îmi pierd timpul cu investigații jurnalistice - actualmente lucrez în televiziune (nu mă întrebați ce caut acolo știind că orice aș face nu pot schimba nimic) - de ieri căzut în propria-mi dizgrație - nu am publicat și nici nu voi publica curând pentru că știința cuvântului nu a atins apogeul care să-mi permită defularea publică -adresă de mail: revelatiata@yahoo.com
152 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
Bogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
Adrian DUMITRU
Inca nu am. Ma multzumesc sa traiesc, din cand in cand. În ce privește ce am apucat să fac până acum, pot să declar (dacă trebuie...) că după executarea perioadei de detenție liceală, am recidivat și am absolvit Facultatea de Drept (Universitatea Româno-Americană) și Facultatea de Istorie (Universitatea București), în ani diferiți (recte, 2001 și 2002). Între 2003 și 2008 am căutat să îmi umplu timpul cu câteva burse: Erasmus (Paris, 2003), EFA (Atena, 2005 și 2006), IFPO (Damasc,2006 și 2007), Getty Library Research Grant (Los Angeles, 2007), MEN (Paris, 2008). În prezent, sunt doctorand al Universității București în cotutelă cu Paris IV - Sorbonne. Cât privește viitorul, ține de contingenții lui Aristotel, unde nu îndrăznesc să îmi bag nasul.
24 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
Daroczi Andrei Claudiu
M-am născut în anul Domnului 1984, în data de 3 a lunii noiembrie. Clasele primare le-am urmat în orașul Jibou, ( jud. Sălaj ), alături de cele gimnaziale, unde am avut rezultate bune la invătătură, în domeniile de interes pentru mine. Apoi din anul 2000 am frecventat Liceul Teoretic 'Ion Agârbiceanu ' din aceeași localitate, pe care l-am terminat în 2004. În prezent sunt student la Facultatea de Psihologie și Știinte Ale Educației din Cluj-Napoca. Părinții mei, tatăl profesor, iar mama inginer horticultor, m-au sprijinit mereu în domeniile mele de activitate, mai puțin unul: POEZIA, considerând că compusul poeziilor este o pierdere mare de timp pentru mine și practic am fost obligat de mine însumi, într-o oarecare măsură să lucrez pe ascuns la compusul lor, pentru a nu mi se atrage atenția că iarăși pierd timpul cu ele... lucram la ele noaptea de regulă, în pauzele de la școală, facultate etc. Am doi fratiori, care urmează liceul pe care l-am absolvit și eu acum ceva vreme. Am...
2 poezii, 0 proze
Pteancu Laura
Ne nastem frunze pe acest pamant. Cu timpul dobandim scoarta, radacini, flori care se nasc si mor in liniste sau in disperare. Intotdeauna in buzunarul cel mai minuscul si mai intunecos pastram un vis, ca un bob de mazare intr-o pastaie.
46 poezii, 0 proze
Cristian Broasca
Unul care nu credea dar in timp a ajuns sa inteleaga prea multe fata de cat de visator si de risipitor cu timpul a fost.
1 poezii, 0 proze
Timpul cu măști sau fără de măști
de Preoteasa Marinela
Timpul cu măști sau fără de măști Timpul ne face să murim de două ori: o data pe dinauntru și odată pe dinafară; timpul ne face să ne naștem de două ori: o dată pe dinăuntru și o dată pe dinafară!...
PRIVILEGIUL MÃSTILOR
de ROBERT TRIF
PRIVILEGIUL MÃȘTILOR Dacă m-ar întreba cineva care este principala caracteristică A poporului român, aș răspunde fără ezitare : Ipocrizia de a purta mască, de aș ascunde propria-i față Adevăratu-i...
Măștile în tradițiile românilor
de Mihaela Rascu
În tradiția noastră populară, măștile sunt legate cel mai mult de sărbătorile de iarnă. Confecționate din material textil, hârtie creponată, ciucuri, clopoței, fetru sau blănuri de miel, de oaie sau...
Dorinta
de Gheorghe Alexandru
Privesc cât ești de liniștită când dormi, te pierd și-ți caut mâna alunecoasă și rece, ești iubită și totuși cu sau fară tine nu-i, totuna. Nimic cu tine nu e simplu nici chiar distanța dintre noi nu...
Poezia, adevăr incontrolabil
de Amalia Cretu
Poezia și lectura-două modalități de a te întâlni cu tine însuți;istoria poeziei se confundă practic cu istoria umanității. Departe de a fi o afirmație entuziast-gratuită ori conjuncturală, izvorâtă...
Pluviale
de Maria Elena Chindea
în ochii ploii ne-am privit alb metastazele viului mirosind a ierni asfaltate de febre inevitabil îmi înec tăcerile cu degete amfibii să răscumpăr cuvintele mumificate ce mi-au tivit lumile mă...
Între armonie și dizarmonie
de George Pașa
La editura „Grinta” din Cluj-Napoca, în colecția „Poezia 9” coordonată de Adrian Suciu, a apărut, de curând, volumul de versuri „Carte cu măști” de poetul ploieștean Marian Dragomir. Cartea are 97 de...
Kommando!
de Ghinea Nouras Cristian
KOMMANDO ! Teatru absurd în trei acte, întrerupte de spoturi publicitare neavenite, plus tradiționalul final neașteptat, urmat de rectificările vinovate ale autorului și de bâlbâielile penibile ale...
Ghebosul 3
de Verona Butoi
Vecinii s-au mutat în fața blocului, duduia a sunat la poliție și acum așteaptă cu toții deznodământul, pe buzele lor aleargă întrebarea cine l-a omorât pe Ghebos? Cine? În 16 minute în fața blocului...
Cred că fiecare avem în noi un sine ironic, sarcastic, epatant, revoltat, cinic... interviu Marian Dragomir
de Claudia Minela Petre
Născut în orașul lui N. Stănescu este licențiat în limba și literatura română - limba și literatura engleză / membru al cenaclului „Atitudini” – Casa de Cultura „I. L. Caragiale” / membru al...
