Căutare

Sunt jurnalist profesionist, am trei volume de versuri publicate, scriu si dramaturgie ( cu precadere pentru copii!)si editez revista SCENA VIETII.Sunt realizator de emisiuni de radio și televiziune și conduc Teatrul pentru copii și tineret "Junior".

13 poezii, 0 proze

Victor Eftimiu

Victor Eftimiu (1889-1972) Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania - d. 27 noiembrie 1972) a fost un poet, dramaturg, povestitor, traducător și academician român. Victor Eftimiu a fost un poet, dramaturg român interbelic, autorul pieselor de teatru în versuri Înșir'te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă. Teatru Cocoșul negru Înșir-te mărgărite Prometeu Thebaida, Ringala, Dansul milioanelor Omul care a văzut moartea Inspectorul broaștelor Marele duhovnic Haiducii Parada Pană Lesnea Rusalim Strămoșii Crinul vieții Volume de versuri Poemele singurătății, 1912; Odă limbii române, 1958; Minciuni terestre, 1961; Poezii, 1964. Beletristică Kimonoul instelat

16 poezii, 0 proze

Vladimir Vîsoțki

S-a născut la 25 ianuarie 1938 la Moscova în familia unui militar. A murit în urma unei crize cardiace la 25 iulie 1980 tot la Moscova. A fost actor, poet, compozitor și cântăreț, reprezentant de seamă al generației de artiști ruși afirmați în anii \'60-\'70. A compus în jur de 600 de poeme și tot atâtea cântece. A urmat cursurile studioului artistic din Moscova (rus. MXAT) (1956-1960), după care s-a angajat la Teatrul moscovit de dramă A.S. Pușkin. În 1964 devine actor al renumitului Teatru de Dramă și Comedie \"Taganka\" unde va rămâne până la sfârșitul vieții sale jucând în peste 20 de roluri(Emolai Lopahin din \"Livada cu vișini\", Svidrigailov din \"Crimă și pedeapsă\", prințul Hamlet, Galilei din piesa omonimă a lui Brecht etc.) și unde s-a consacrat ca un artist complet: actor, cântăreț și poet. În paralel cu activitatea teatrală, s-a produs în peste 30 de pelicule cinematografice(\"Luptau doi camarazi\", \"Un rău om bun\", \"Locul întălnirii nu poate fi schimbat\", \"Scurte...

2 poezii, 0 proze

Ciprian Ciuciu

(...) Ceea ce e deopotrivă fascinant la Ciuciu este că proza lui poate fi ușor dramatizată, lejer dramatizabilă, fără să dea senzația de scenariu premeditat, el face ieșirea rostirii în act; povestește un act; povestește un act de mimică chiar; teatrul devine în subtext ca suport tehnic de înțeles compulsivul necesar afișării personajului. Există un fir roșu care străbate prozele scurte ale lui Ciprian Ciuciu, o problemă a comunicării pusă altfel, același falling down care este vădit alimentat de un filon patologic cît și de o hipersensibilitate pe care autorul o pasează personajelor sale. La bun exemplu Gregor Samsa nu se mai metamorfozează în gîndac ci trăirile lui și le substituie posibilelor trăiri ale nefericitei viețuitoare de pămînt, parca amintind de proaspăta abordare hollywoodiana din „Armata celor 12 maimuțe” sau „Girl interrupted”. Ce mai aduce prozatorul debutant este plasarea simbolurilor pe post de recursuri de stil și de manieră. El îi conferă personajului atributul de...

62 poezii, 0 proze

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier, dramaturg și academician român. Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). Din păcate, nu toți frații sau surorile sale au supraviețuit până la majorat. În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. În scrierile sale de...

6 poezii, 0 proze

Wolfgang Borchert

Wolfgang Borchert s-a născut la 20 mai 1921 la Hamburg. Tatăl său, un om retras și plin de sensibilitate, era învățător la școala elementară din Hamburg-Eppendorf, iar mama scriitorului, Hertha Salchow, provenită din mediul rustic, aducea cu ea, în vâltoarea vieții din marele port german, poezia nostalgică a lumii de care se despărțise. Rezervat și tolerant, Fritz Borchert își educă fiul într-un spirit liberal, neîncercând să-i imprime nici un fel de convingeri religioase. Petrecându-și copilăria în mijlocul fiilor de marinari, căpitani de vase și negustori, Wolfgang Borchert, natură veselă prin excelență, rămâne totuși în timpul anilor de școală un izolat, un tânăr ciudat și excentric care nu arăta un interes deosebit pentru studiu. Nonconformismul adolescentin al lui Borchert începe să devină din ce în ce mai manifest. Ținuta vestimentară frapantă, preferința pentru anumite spectacole de teatru și opere expresioniste, afișarea dorinței de realizare a unei libertăți necondiționate,...

1 poezii, 0 proze

Italo Svevo

Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...

1 poezii, 0 proze

Liviu Lucaci

Actor la Teatrul National Bucuresti, conf.univ.dr.la Univ. Nat. de Teatru si Film Bucuresti, scriitor, autor al volumului de proza 'Povestiri despre celalalt', aparut la editura Curtea veche in 2006

1 poezii, 0 proze

Ana Maria Klein-Kiritescu

am terminat facultatea de teatru din cadrul UNATC si acum sunt actrita la Teatrul Evreiesc de Stat

4 poezii, 0 proze

Matei Stoicovici

student la jurnalism la universitate,an II,21 de ani,un tip nonconformist si excentric,extravertit,iubesc literatura,teatrul si poezia contemporana,fotografia,orasul Paris si clatitele cu ciocolata!

3 poezii, 0 proze

Teatrul vieții

de Sevastian Ivona Emma

Cortina se trage ușor, Spectacolul s-a terminat. Nu se mai aud cuvinte, Regizorii se ceartă în spate. Spectatorii pleacă acasă uimiți, Nimic nu i-a făcut să tresară. Iluzia vieții trecute ne-a...

Teatrul vietii

de Bianca E.

Ascunde-ți sufletul după cortine Dacă vrei să îti iasă piesa bine Și plângi când trebuie să râzi Dacă încerci să ne amuzi Pune actorii principali Să-ți coordoneze anii speciali Și o să fi sigur Că...

în teatrul vieții

de FLOARE PETROV

în teatrul vieții sunt doar un figurant dar mi-am pus gândirea și sufletul pe tavă timpul când e mohorât când e fascinant urmând mereu smerită lumina suavă. Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu să...

în teatrul vieții

de FLOARE PETROV

ard ca o torță, ca un artist joc rolul meu atins de viciu căci viața e un teatru trist cu ziduri negre de ospiciu. destin de poveste creat implacabil am făcut din inima mea un altar în iubire pe un...

în teatrul vieții

de FLOARE PETROV

îmi repet rolul pe a vieții scenă dar cel mai greu e să lupt cu abisul și cu tristețea strecurată în genă care mă împiedică să-mi urmez visul. învăț să fiu o bună creștină să urmez învățături din...

oglinda retrovizoare

de bianca marcovici

1.teoretic doar simulația e esența e cauza e teatrul vieții forcepsul ajută și el la nașterea cuvântului prietenia e ca o săgeată cu două vîrfuri dacă ai arbaleta potrivită nimerești ca mine în...

doar o chestie umană

de Dorina Șișu

doar o chestiune defect e actul final din teatrul vieții din mână în mână transmitem preludiul cazului pierdut și e mare lucru efortul de-a deduce chestiunea umană uite cum razele soarelui pică pe...