Pictură absurdă
Suflet si mare
Valuri și sentimente
Pescăruși și iubire.
Natura m-a-nvațat
Sa scriu si să iubesc.
Mireasă candidă-mi
Ridic privirea
Spre cer,
Dar ochii-mi se usucă
Și cad
Domnește soarele
Iar eu rămân
o aripa neștearsa
a unei pasări creionate
de negrul unui bat de chibrit
pe alba zăpadă a verii
Domnește soarele
Iar eu îmi șterg urma
Încercând sa nu rămân
ca o
Scăpata din digul cuvintelor,
poezia fuge-n senzații
in dorințe si in taine.
Ea-i făcuta din dureri,
din sângerări la fiecare pas
nu din cuvinte putrede
si versuri fără glas.
Ea urla, plânge
Soarele și-a-ncetat lucirea,
Nu mai surâde, a devenit serios.
Așteaptă ca un suflet nobil
sa urce la el.
Nu vreau sa fii tu acela,
Nu!
Eu te indemn
si tot eu te opresc…
Nu te duce tu,
sol
AK