Cioburi
Pictură absurdă Suflet si mare Valuri și sentimente Pescăruși și iubire. Natura m-a-nvațat Sa scriu si să iubesc. Mireasă candidă-mi Ridic privirea Spre cer, Dar ochii-mi se usucă Și cad
Domnește soarele
Domnește soarele Iar eu rămân o aripa neștearsa a unei pasări creionate de negrul unui bat de chibrit pe alba zăpadă a verii Domnește soarele Iar eu îmi șterg urma Încercând sa nu rămân ca o
Simțirea poetă
Scăpata din digul cuvintelor, poezia fuge-n senzații in dorințe si in taine. Ea-i făcuta din dureri, din sângerări la fiecare pas nu din cuvinte putrede si versuri fără glas. Ea urla, plânge
Sol Ceresc
Soarele și-a-ncetat lucirea, Nu mai surâde, a devenit serios. Așteaptă ca un suflet nobil sa urce la el. Nu vreau sa fii tu acela, Nu! Eu te indemn si tot eu te opresc… Nu te duce tu, sol
