"Superstiție de dincolo de ieri" – 574 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
IHIon Horea
Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna. „Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu) „Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma....
12 poezii, 0 proze
BOBerinde Ovidiu
Mă numesc Berinde Ovidiu,născut acum 29 de ani în orașul ce urmă să fie simbol al Revoluției din 89,oraș al florilor sau mai numit orașul de pe Bega.A fost într-o zi de marți,pe data de 13,tocmai de aceea ,făcând haz de necaz,spun mai mereu că m-am născut într-o zi cu șase ceasuri rele și nu trei.Totuși,nu sunt deloc superstițios ,iar numărul 13 mi-a adus de cele mai multe ori noroc. Încă de mic,din clasele primare am fost atras de materiile umaniste,în defavoarea celor reale,pe care le găseam foarte complicate ,și greu de a le deslus””taina”.Dacă mai ține bine minte,era în clasa a patra,moment deciziv,când a trebuit să particip la un concurs de poezie pe oraș.Atunci mi-am încercat așa zisul talent pentru prima oară,scriind o poezie ,după puterile mele,despr flori.A fost apreciată ,câștigând chiar un loc doi,și am fost încurajat de către doamnă învățătoare să continui.Unele poezii din această perioadă ,cam puține la număr însă,le mai păstrez și astăzi,că o amintire a copilăriei și de...
22 poezii, 0 proze
Superstiție de dincolo de ieri
de Valentin Irimia
duminici desperecheate aruncă oceane pe umerii așteptării timpul descărnat de fapte îmi brăzdează crezarea cu vorbele ce nu mi le-ai spus am rămas fără prezent smulg de pe noi blesteme secundele se...
Trăiască țara lui Hübsch!
de Mondea Adrian
Caragiale are dreptate. Pleșu are dreptate. Istoria se repetă subtil. Eu, tu, noi suntem elemente ale aceluiași conținut, corporalități evidente, simple contexte frivole ale timpurilor pe care le...
Lumina ce se stinge
de Mircea Eliade
************ Soarele se ridica posomorat. Smocuri de nori vinetii il asteapta, ploduri apoase si reci. Marea e acum verzuie, batuta, iar din larg se repede vant straniu-mirositor, densitate certa,...
Un fel de a sparge gheţurile. Variantă revăzută
de Daniela Luminita Teleoaca
Îi rămăsese şi ei imaginea angelică din fotografie. Vedea totul prin ochii Mamei. Şi nu se mai despărţea de acea poză, format 10 x 15. O muta din geanta albă în poşeta albastră, de acolo în punga de...
Cârtițele 2
de Bogdan Patrulesei
*** „Iar stai cu nasul în cărți în loc să faci și tu ceva folositor în casa asta! M-am săturat!... Numai eu muncesc. Te doare-n cot de toate. Nu ești în stare să schimbi un bec! Știi că ușa de la...
Despre femeie
de Paul Rotaru
Femeia este un simbol al vieții. Bărbații o acuză că ea este pricina marilor dezastre din istoria omenirii, dar ei știu cel mai bine că, de foarte multe ori, răul provocat de o femeie este un răspuns...
Nașterea
de Cristian Vasiliu
De abia când toată perspectiva descurajantă a tavanului pătat ca fundul unei cești de cafea se îngustează până la anulare sub lumina puternică a lămpilor din sala de operație, își îngăduie primele...
Liviu Nanu - în lungul drum spre sine
de Maria Prochipiuc
Unii oameni văd bine numai aproape: ei trăiesc doar pentru prezent. Alții văd bine departe, dincolo de ziua de azi. Liviu Nanu se mișcă dezinvolt și neconvențional, luând á la légére marile probleme...
Pluta de piatră
de Jose Saramago
Cînd Joana Carda a tras o linie pe pămînt cu nuiaua de velniș, toti cîinii din Cerbere s-au pornit pe lătrat, stîrnind panică și groază printre localnici, deoarece încă din cele mai vechi timpuri se...
Interviu tineresc...
de Marius Marian Șolea
Dialog tineresc între un curios care trage să moară și un profesor de religie din Pitești (Grupul Școlar nr.8), Corșoreanu Gabriel - inteligent mai tot timpul, învățat și patristic pe alocuri -...
Azilul (2)
de Florentina-Loredana Dalian
Nu știu cât să fi trecut de când mă așezasem pe bancă, trândăvind la soare în compania propriilor mele rătăciri, însoțite discret de târșâitul pașilor pe aleile încrucișate din parcul azilului. Un...
Adrian Costea. Cronica unei morți eșuate (VI). Oiran Koimurasaki, pierdută și recuperată
de Miron Manega
Citez, dintr-un articol anterior, publicat pe CERTITUDINEA, cuvintele lui Pavel Șușară despre Adrian Costea: “Are o creativitate debordantă, indiferent pe ce pune mâna. Până și în politică a fost...
eul mintii? si maleficul
de Mocanu Adrian
În superstiția mea mi-am dat voie să număr până la 6. Dar și 7 sarea spre 6, așa că mi-am dat voie să număr până la 7. Nici 6, nici 7 nu îmi mai sunt malefice. A dormi e să fii cu mintea în pereții...
Două cărți de poezie
de Ionescu Miki-Dan
Două cărți de poezie (cronică apărută în revista Scrisul Românesc, Nr. 10 / 2008) N.N. Negulescu, precipitat în esență, revede Fântâna Panomphee, întruparea luminilor și poate în primul rând, fără să...
Frumusețea și urâțenia
de razvan rachieriu
1.Între Da și Nu, între aprecieri și critici, se insinuează Nu Știu, care desfășoară prostia pe axa existențială și care are alergie la cunoaștere. 2.Timpul descărnat de fapte se împuținează, în el...
jurnal 37
de viorel gongu
Dimineața, devreme, am părăsit mănăstirea, iar cel care m-a condus la poartă a privit îndelung sculptura de pe baston. Mi-a arătat drumul cu palma întinsă de parcă mi-ar fi arătat pe unde o luase...
Sonia cu accent grav și hiat (5)
de Daniela Luminita Teleoaca
Nu întotdeauna este ușor să păstrezi acel sentiment al totului în privința propriei persoane, mai exact a locului tău ca entitate bine definită, aparte, inconfundabilă și nedecompozabilă în amalgamul...
Sonia cu accent grav și hiat (39)
de Daniela Luminita Teleoaca
Îi rămăsese și ei imaginea angelică din fotografie. Vedea totul prin ochii Mamei. Și nu se mai despărțea de acea poză, format 10 x 15. O muta din geanta albă în poșeta albastră, de acolo în punga de...