"Sunt Oameni" – 21762 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
cosmin manole
ma puteti confunda cu un film care se deruleaza in continuu in jurul unei clipe privite din mai multe unghiuri, un cadru pregatit fara nici un motiv de 18 ani, o pelicula prinsa intre doua roti, o explozie neintrerupta de lumina, si o fereastra. izolati de mine sunt oameni care nu fac altceva decat sa priveasca si sa comunice unii altora ceea ce vad. observ in ochii lor imagini din mine. si sunt tentat sa le spun ce am visat inainte ca filmul sa inceapa
3 poezii, 0 proze
AJAdriana Jivan
Nascuta in primavara lui `85, la Timisoara. In prezent, tot la Timisora, incerc sa ma gasesc pe mine, sa ma apropi cat mai mult de mine, cu/pe langa altii. Mai stau putin p`aici... apoi o sa ma caut in alte parti. Nu singura, dar cea mai mare pasiune a mea sunt oamenii...cu cat mai multi... cu atat mai bine, cu cat mai diferiti...cu atat mai interesanti. e-mail: hemera20@yahoo.com id: hemera20
3 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
PJPreda Jeni
Cand am venit pe lume,Dumnezeu a avut un scop clar cu mine si anume acela de a iubi oamenii cu toata puterea fiintei mele,pana la epuizare,daruindu-le totul,pana la sacrificiu,chiar daca cele mai grele momente ale mele le-am,,savurat''singura. Iubirea de oamneni intr-una din manifestrile ei,este ceea ce sta la baza timidelor randuri pe care le scriu si care sunt de fapt o extensie pe hartie a ceea ce simt si gandesc. Desigur,unul cate unul,cei mai importanti oameni din viata mea, sunt actori pe scena gandurilor si trairilor mele cele mai profunde.Oamenii sunt inspiratia...si repiratia:)
7 poezii, 0 proze
GDGugiuman Cosmin Dragoș
M-am născut într-o lume nefirească ,însă într-un orășel care azi păstrează calmul zilelor de ieri.În timp ce alții abuzează de cuvânt eu îl contemplez.Într-o dictaură a banului eu sunt susținătorul oamenilor.Îmi permit să visez chiar și atunci când nu am ce mânca.
1 poezii, 0 proze
ISIuliana Serban
M-am născut pe 2 iulie 1977, la Tulcea. Am început să scriu în 1997, din nevoia de a găsi o parte din adevărul despre mine și despre ceilalți oameni și de-a le împărtăși și lor ce-am găsit. Un poet a zis odată că "oamenii sunt răspunsuri care-și așteaptă întrebarea și se sting pentru că ea nu mai vine". Am vrut să-mi găsesc întrebarea... pe a mea și pe cea pe care trebuie s-o pun celorlalți. Tot din 1997 fac parte din clubul "Nouă ne pasă!", cea mai frumoasă și sinceră experiență cu oameni care mi s-a oferit în viață. Din 2000 sunt profesoară de informatică la Colegiul Național "Cantemir-Vodă" din București. Încerc să le ofer unor adolescenți motivația de a-și construi o viață frumoasă și scuturată de fals și convențional. În 2002 am publicat un volum de versuri, intitulat "Drum spre a fi".
100 poezii, 0 proze
EHEduard Anton Hazu
Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...
2 poezii, 0 proze
AAmneziA
De ce oare/de ce oare/doamne de ce oare dc esti roman tre` sa fi stigmatizat peste hotare/de ce oare/de ce oare/doamne ce ma doare/caci atunci cand ei construiau catedrale/noi aparam crestinatatea la dunare in zale/ Cum p... mea sa nu`i urasc pe cei far` de cultura care mai mereu ne iau la p.../catalogandu`ne pe toti drept niste hoti........./trebie sa`mi percepi soundu` literalmente/caci sunt cantaret de rap eminamente/finalmente/mi`am scris istoria pe 4 pergamente desigur ca cele mai frumoase momente/etologii m`au privit si s`au crucit/m`au catalogat drept un savant/insa nu`i adevarat,doar modu` meu de viata este eclatant,uneori derutant alteori socant/...alerg bezmetic inspirand morbid`aroma`cetii/caci sunt bantuit de blestematu` dar al vietii/....Nu pot sa mai iubesc..caci oamenii sunt la fel ca si shogunii/iar eu ma zbat far` de putere in cusca de cristal a ratiunii.(extract from one of my future projects..this is Unda`ground abstract hiphop)
2 poezii, 0 proze
BMBuda Sorina Maria
Am fost copil, am reușit inconștient să ajung adolescentă, iar acum mă aflu la granița cu tinerețea, pe care o chem, o refuz... Realizările mele sunt: iubirea pentru oameni, natură, artă, timp, incert, complicat; fericirea pe care le-o aduc celor de lângă mine (în special, părinților), aproape 12 ani de școală și cam atât. Scriu versuri, le șterg, le recuperez, le învârt și îmi adăpostesc acolo tot ce simt eu că trebuie să păstrez ca amintire pentru vremuri de amnezie. Știu că nu am destulă îndemânare și apreciez remarcile critice. De asemenea, știu că nu voi fi niciodată un poet, deși mi-ar plăcea.
6 poezii, 0 proze
NDnicolau george daniel
Nascut in Bucuresti, 1976, absolvent al Colegiului Universitar de Birotica (2001), am ales domeniul managementului resurselor umane, adica un mediu in care ma simt cel mai bine, in care emotiile oamenilor nu sunt mereu cenzurate. Sunt casatorit si am in prezent o fetita care imi lumineaza viata. Poate copiii nostrii vor stii sa duca mai departe traditia pasiunii pentru romantism, pentru visul frumos al inteligentei, pentru ca noi romanii, indiferent cat de hoti si de vicleni suntem considerati, am fost si vom fi mereu mai aproape de D-zeu prin caldura sufleteasca si prin pasiunea cu care stim sa iubim. Sper ca viata sa imi permita sa compun texte care sa ajuta oamenii sa intre intr-o lume ideala, sau macar sa imbratiseze intr-un mod ideal toate sentimentele si trairile pe care m-au incercat si pe mine.
19 poezii, 0 proze
Sunt oameni...
de Virgil
Sunt oameni ce-au ramas la poale, Sub muntele ce l-au visat. Lasati-i visurile goale, Si nu-i miscati de unde-au stat. Sunt indrazneti carora le-a fost teama Sa urce pana la sfarsit. Tineti-le...
Sunt oameni
de Nora Iuga
Sunt oameni de iarbă care se iubesc în parcuri, și paznicii trec fără să-i vadă. Sunt oameni de fier care-și spală trupul în flăcări, și atingerea lor topește gratiile. Sunt oameni de pământ care își...
Sunt Oameni
de Daniela David
Sunt oameni-viermi. Sunt oameni-mere. Sunt oameni ce nu știu a plânge. Sunt oameni care știu să spere. Sunt oameni care nu au sânge. Sunt oameni grei. Sunt oameni-dor. Sunt președinți în țara lor....
sunt oameni care te aud și atunci când taci
de Carmen Sorescu
este un mod de a iubi ascuns în spatele oaselor cu impresia că ești la tine acasă că poți face absolut ce dorești pun masa în mijlocul camerei un picnic fără invitați cu picioarele goale pe dușumea...
[sunt oameni peste care războaiele picură liniște]
de Daniel Dăian
iar liniștile construite din carton sunt războaie minuscule în mintea cărora oamenii încetează sa mai fie oameni doar animale simple în sufletul cărora nu supraviețuiești pasăre pentru că omul cu un...
sunt oameni care mor în picioare
de eugen pohontu
dacă astăzi m-ai aștepta într-o doară, bând apă în aceiași (ACEEAȘI)cârciumă bântuită de Ivănescu m-aș așeza lângă linia norocului tău părăsit și-aș închina o cană de vin de miercuri ca să-ți dorești...
Sunt oameni care dau bani grei să moară
de Daniel Dobrica
Sunt oameni care dau bani grei să moară Sfidând orice putere omenească Și prea mulți oameni, care, bunăoară Ar da orice, dar n-au, ca să trăiască. Și dacă asta-nseamnă echitate, Unde-am ajuns ca...
Sunt oameni uitați, Iovi(ți), suflete de poeți
de Dragoș Vișan
Sunt unii oameni luați la țintă cândva de câte-un mitocan liber, chiar atinși bine, prin unele părți de-o personalitate extinsă, cu nesfârșitul căutării lor, infinit vivaci, fie ei cât de luați în...
sunt oameni care își cîștigă pîinea cu trapezul
de Leonard Ancuta
și sunt oameni care mănîncă din alți oameni eu am darul de a mă arunca în lume și lumea nu mă prinde uneori, rar, mă poartă o femeie la ureche sau la gît și scoate o sticlă de vin rubiniu dintre sîni...