Poezie
Sunt oameni uitați, Iovi(ți), suflete de poeți
Însetații de agonicul infinit
1 min lectură·
Mediu
Sunt unii oameni luați la țintă cândva
de câte-un mitocan liber, chiar atinși bine,
prin unele părți de-o personalitate extinsă,
cu nesfârșitul căutării lor, infinit vivaci,
fie ei cât de luați în cuplu,.. singuratici,
nu mai arată normal, au nas, obraz fisurat,
ceva zglobiu din ochi le arde și le filează
încă din dis-de-dimineața afirmării lor
La câțiva stânjeni de noi, activii,
nerobiți de nimic, ascunși, prezenți și ei,
neorbiții de meschinerii cotidiene,
sunt oamenii demni, specie pe cale dispărută
Puțini dintre noi îi vor mai apuca aici
'nainte s-o ia hotărâți către-un departe
dorit, așteptat, oameni fini ce nu se dau
granzi, deși ei merită căutarea și-n agonie,
păcat că nu le deschidem porțile din stradă,
n-au mers de ani buni pe Strasse,-s blocați,
sunt descurajați, Iovi(ți), cu ei am venit
00759
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Sunt oameni uitați, Iovi(ți), suflete de poeți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14171845/sunt-oameni-uitati-ioviti-suflete-de-poetiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.