"Strămoșul epigramistului" – 1719 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
APAlexandr Sergheevici Pușkin
Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat. Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovich Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadezhda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Aleksejevna Pushkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovich...
47 poezii, 0 proze
VEVictor Eftimiu
Victor Eftimiu (1889-1972) Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania - d. 27 noiembrie 1972) a fost un poet, dramaturg, povestitor, traducător și academician român. Victor Eftimiu a fost un poet, dramaturg român interbelic, autorul pieselor de teatru în versuri Înșir'te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă. Teatru Cocoșul negru Înșir-te mărgărite Prometeu Thebaida, Ringala, Dansul milioanelor Omul care a văzut moartea Inspectorul broaștelor Marele duhovnic Haiducii Parada Pană Lesnea Rusalim Strămoșii Crinul vieții Volume de versuri Poemele singurătății, 1912; Odă limbii române, 1958; Minciuni terestre, 1961; Poezii, 1964. Beletristică Kimonoul instelat
16 poezii, 0 proze
I-Ioan Al. Brătescu -Voinești
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise pentru copiii săi. Ioan Alexandru Brătescu-Voinești vede lumina zilei la Târgoviște, în anul 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. A fost membru al Academiei Române. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. Nuvelele și schițele sunt partea teoretică a operei sale. Este cunoscut și pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni), ș.a. S-a stins din viață în anul 1946.
0 poezii, 0 proze
EGErnesto Che Guevara
Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (n. 14 iunie 1928 – d. 9 octombrie 1967) mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che a fost un revoluționar de stânga, lider al regimului comunist cubanez și insurgent sud-american. S-a născut în Argentina, la 14 iunie 1928, în localitatea Rosario del Fe, ca cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii prospere, tatăl fiind Ernesto Guevara Lynch, iar mama Celia, având strămoși basci, irlandezi și spanioli. La vârsta de doi ani se îmbolnăvește de astm bronșic, iar de la vârsta de 3 ani a învățat șah de la tatăl său și a participat chiar la concursuri începând de la vârsta de 12 ani. Mama sa l-a învățat franceza, pe care o va vorbi în mod curent, fiindu-i utilă mai ales în experiența africană de mai târziu. Mătușa sa, de care era foarte apropiat și care a crescut-o pe mama sa de la moartea prematură a părinților acesteia, era comunistă. În timpul adolescenței, profitând și de perioadele de repaus provocate de crizele de astm,...
10 poezii, 0 proze
corvin-cristian neacsu
un om printre altii, o soarta si-atat, cateodata un zambet...uneori avocat. si arar, visele mele incearca sa traiasca in afara mea. ce le pot face? capastrul de le-as pune, m-ar feri de indiscretii in mine insumi, dar asa, poate ca peste veacuri stramosii mi-ar cere socoteala ca nu am indraznit sa le las sa tropaie in voia lor. si printr-o definitiva si irevocabila hotarare am decis dupa ani si ani de sovaiala minora sa accept inevitabilul. de-acum incolo, alea jacta est...
9 poezii, 0 proze
ICItalo Calvino
Italo Calvino (n. Santiago de las Vegas, Havana, Cuba, 15 octombrie 1923 - d. 19 septembrie 1985 Siena, Italia) a fost un ziarist si scriitor italian, printre cei mai apreciati romancieri ai secolului XX. Opere principale Poteca cuiburilor de păianjen (1947) Ultimul vine corbul (1949) Vicontele înjumătățit (1952) Basme italiene (1956) Baronul cățărător (1957) Povestiri (1958) Cavalerul inexistent (1959) Strămoșii noștri (1960) Marcovaldo sau Anotimpurile în oraș (1963) Iubiri dificile (1970) Orașele invizibile (1972) Castelul destinelor încrucișate (1973) Autobiografia unui spectator (1974) Dacă într-o noapte de iarnă un călător (1979) O piatră pusă deasupra. Discursuri despre literatură și societate (1980) Palomar (1983)
1 poezii, 0 proze
DBDon Pedro Calderon de la Barca
DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...
1 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
ECElias Canetti
Elias Canetti (n. 25 iulie 1905, Ruse, Bulgaria – d. 14 august 1994 Zürich) a fost un scriitor evreu de origine bulgară, laureat în 1981 al Premiului Nobel pentru Literatură. Elias Canetti a fost fiul unui comerciant evreu din Rusciuc (astăzi Ruse). Strămoșii săi, evrei sefarzi, au fost expulzați din Spania în 1492. Inițial numele familiei fusese Cañete, după numele unui sat din Spania. Elias și-a petrecut anii copilăriei, între 1905 și 1911, în Rusciuk până când familia s-a strămutat in Anglia. În 1912, tatăl său a murit subit și, în același an, mama sa s-a mutat cu copiii la Viena. Canetti a învățat germana la insistențele mamei sale. Ea însăși i-a predat lecții de germană. Până atunci, Canetti vorbise ladino (limba maternă a mamei), bulgara, engleza și puțină franceză (pe ultimele două le studiase în anul petrecut în Anglia). Ulterior, familia s-a mutat întâi la Zürich (1916-1921) și apoi din 1924 în Germania, unde Canetti a absolvit liceul. Canetti s-a întors la Viena în 1924...
0 poezii, 0 proze
EKErik Axel Karlfeldt
Erik Axel Karlfeldt (n. 20 iulie 1864 – d. 8 aprilie 1931) a fost poet suedez, laureat postum al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1931. Motivația Juriului Nobel "...pentru poezia lui Erik Axel Karlfeldt" S-a născut în 1864 la Tolvmansgarden, în Dalarna de sud. După ambii părinți se trage dintr-un neam sănătos de țărani și mineri. În poezia Fäderna (Strămoșii), cu care începe prima sa culegere de poezii, Karlfeldt aduce un pios omagiu vetrei părintești, iar în Träslottet (Conacul de lemn), își amintește despre vechea fermă a copilăriei sale, în care se născuse și se căsătorise mama sa. Urmează liceul la Västerås, iar studiile universitare le începe la Uppsala. Din cauza unor mari dificultăți financiare prin care trece familia sa, Karlfeldt întrerupe câțiva ani studiile, deși este un student eminent, luându-și licența în Litere abia după șapte ani. Ca și Selma Lagerlöf, încă foarte de tânăr își propune să devină scriitor. În anul 1895 debutează cu un volum de poezii,...
0 poezii, 0 proze
Strămoșul epigramistului
de Ion Diviza
Visând o-ngemănare de silabe, Un cimpanzeu căzut (din pom) pe gânduri S-a ridicat poet în două labe Să scrie pe tulpină patru rânduri.
Epigrame cu carte
de Ion Diviza
UNUI AUTOR Chiar de scrii câte-o prostie, Nu te crede nătărău; Este o dovadă vie Că gândești cu capul tău. UNUI BIBLIOTECAR & SCRIITOR De când pledezi ca scriitor, Pe șefii tăi îi trec fiorii: Au...
Vărguța lui Tataia
de Ion Diviza
Pretext: La sfârșitul lui iunie, la Cluj, în cadrul Festivalului Național „Eterna Epigramă”, am făcut cunoștință cu epigramistul ieșean Constantin Iurașcu-Tataia, creațiile lui epigramistice...
trufie
de Maria-Magdalena Jindiceanu
strămoșul meu direct e Soarele pe Nil în zilele fără sfârșit m-a învățat din toate să rotesc cerul să adorm vulturii să citesc depărtări chiar Prometeu mi-a îngăduit să-i fiu nu m-a învățat însă să...
La marginea statuii de bronz
de qasman
Ecvestru privește peste zări strămoșul cu paloșul ridicat La picioarele lui dezbrăcat cu rîsul amar stă robul său Privind nu în sus ci în jos la bănuțul de fier aruncat De cel ce nu priveste decît in...
Invocare
de Nichita Stănescu
Îl văd arar mergând pe strămoșul meu de stejar adumbrind. O văd cu rază ne-luminând pe strămoașa mea de stea apunând. Mă văd iubindu-te pe tine mazăre, pe tine, linte, ne este foame de viitor, de...
Patru afirmații în sprijinul realului
de Nichita Stănescu
I Ah, strămoșul tuturor pietrelor e cântecul. II Numai în somn fiind aș putea zbura – pasăre fără de aer. III Și astfel, plângând dezgrop sabia râzând tai capul. IV Pricina ochiului nu este lacrima...
la drum cu eugen fără el
de Marius Lazarescu
ritualul e mai fad la om decât la flamingo îmi sunt strămoșul ce conspiră cu diavolul în beneficiul îngerilor surpați de dorință totdeauna drumurile și femeile mi-au făcut sete în sticla mea de voiaj...
Doină
de Negru Vladimir
pământul se hrănește cu sângele meu mă strânge cu toată puterea ierbii pe făgașul unde îmi doarme strămoșul zeu prea tânăr ce frământă lumea ca pe-o bucată de lut oferind vântului bucuriile și...
amnezie
de kuttesch rudolph
înainte de a fi fost cuvânt, sunt poezie „a fi - strămoșul cuvintelor, a fi - sensul moral al universului…” mai mult nu-mi amintesc doar vara cu fluturii care incendiau nesăvârșita întindere a...