"Stele se nasc" – 19196 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAileen Havaa
Când lumea se cutremura, eu vroiam să mă nasc...când pămîntul nesătul îngurgita trupuri, eu mă bălăceam în lichidul amniotic, bucurându-mă încă de găzduirea în uterul de 5 stele, all inclusiv. De atunci tot merg împotriva curentului...mi-am trăit adolescența la 7 ani, maturitatea și mai devreme, iar acum mă hrănesc din câteva fărâme de copilărie. La 3 ani, pe când tăiam cu foarfecele ombilicul fratelui născut sub privirile mele, brusc m-am trezit din toropeala postnatală. Hormonii colcăind prin trup, mi-au lăsat liberă mintea, care a decis să trăiască în altă ordine.
5 poezii, 0 proze
Mihai Nebeleac
romancier ucrainean născut în Rona de Sus la 17 ianuarie 1949, decedat la 18 februarie 2003 Poetul și prozatorul Myhailo Nebeleac s-a născut la 17 ianuarie 1949 în comuna Rona de Sus, județul Maramureș, într-o famile de țărani. «M-am născut între munții albaștri/ din aleanul cântecului de oier,/ pe unde timpul șerpuie într-una, doar în răsuflări de primăvară/ apropiindu-se cu sete/ de cofa cu apă rece/ pe unde ierburile zboară/ tot printre șiruri de cocori…», va scrie într-una din poeziile sale, despre locul său de naștere, care a devenit pentru Myhailo Nebeleac alfa și omega a scurtei și neliniștitei sale vieți – «Aici este liniștea nașterii mele,/ aici este soarele plopilor mei,/ aici începe urcușul/ drumului meu către stele!..» Drumul către stele al poetului, ajuns el însuși o «stea» a literaturii ucrainene din România s-a dovedit a fi nedrept de scurt și deseori un «urcuș» greu. După terminarea școlii elementare din satul natal, unde-l avea profesor de limbă și literatură...
0 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
Jaime Gil de Biedma
Jaime Gil de Biedma y Alba (Nava de la Asunción, Segovia, 13 de noviembre de 1929 - Barcelona, 8 de enero de 1990) fue un poeta español, uno de los autores más importantes de la Generación del 50. Nacido en 1929 el seno de una familia de la alta burguesía castellana, su padre se trasladó a Barcelona para trabajar en la Compañía de Tabacos de Filipinas. El que fuera su despacho puede ser visitado hoy en día en el Hotel 1898 en La Rambla de Barcelona. Gil de Biedma estudió Derecho en Barcelona y en Salamanca, donde obtuvo la licenciatura en dicha materia. Su poesía evoluciona desde los primeros poemas intimistas de Las afueras al compromiso social de Compañeros de viaje. Al mismo tiempo es una poesía que evita constantemente el surrealismo y busca la contemporaneidad y la racionalidad a toda costa a través de un lenguaje coloquial, si bien desnudo de toda referencia innecesaria. Verdadero exponente de lo que se suele denominar una doble vida, Biedma desarrolla actividades...
1 poezii, 0 proze
Florica Rus
|Florica Rus 13 clasa a7-a AS VREA... As vrea... Sa pot zbura Pe cerul intunecat Sa patrund intr-un loc de neuitat. Sa patrund intr-un vis de aur Strabatut de izvorul fericirii Tesut de pliul nemuririi. Deasupra lui sa reflecteze Mirajuri feerice sa nu-nceteze. O lumina rupta din stele Sa se scalde in izvorul fericirii mele. Sclipiri de soare In flori ilustre, Sa-mi umple inima de fericire Si-un luceafar intre stele Sa se scalde in izvorul fericiri
38 poezii, 0 proze
Badulescu Theodora Denisa
Sunt un copil care se uita la stele . Scriu , simt , mananc , visez , respir , iubesc , ascult muzica ...
1 poezii, 0 proze
Pamfilia Bilț
de 24 de ani și ceva încerc să trăiesc frumos printre metafore, vise și stele împletite cu săruturi alinturi de mâini îndrăgostite încerc să zâmbesc cât mai mult printre cioburile de suspine încerc să învăț cât se poate din lume și din mine
5 poezii, 0 proze
Manolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
cornel marginean
.... ,,sistemul nostru solar este, desigur, o conditie prealabilă pentru existența noastră, ca și, de altfel, prezența unei generații mai vechi de stele vecine, în care elementele grele să se fi format prin sinteză nucleară. Este posibil să fi fost necesară și întreaga noastră galaxie. În schimb, nu pare să fi fost deloc necesare alte galaxii, darămite milioane de milioane de galaxii pe care le vedem uniform distribuite în universul observabil. Această omogenitate la scară mare a universului face foarte greu de crezut că structura sa poate fi determinată de ceva atât de periferic cum sunt niște structuri moleculare complicate de pe o planetă minoră care orbitează în jurul unei stele mijlocii oarecare, aflată în suburbia îndepărtată a unei galaxii spirale tipice.,, Stephen W. Hawking Prezent pe poezie.ro din 2002, fără zor și fără ezitări. Am privit.
268 poezii, 0 proze
coca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
Stele se nasc
de Daniel Puia-Dumitrescu
am plămădit strălucirea unei stele numai a noastre în șoapte de da și nu înghesuite pe fir aș vrea să mă iubească mai mult decât și poate nici măcar atât nu ar fi de ajuns va veni altul mai trainic...
Stele din stele se nasc
de Silviu Somesanu
În tine moarte nu este și nici viață pusă pe roți să-și urmeze singură drumul. Când totul se cerne-n univers, stele din stele se nasc și lumină din lumină învie. Cerurile se mișcă-n spațiu, încearcă...
Se suie binele cu cineva pe mâna ei albă
de Iulia Elize
spun că din mine curge plâns și se face din el pom apoi om de hârtie fără pom se face și cer și multe stele se fac, ca din cer, să te cer, cu picioarele în aer, zburând te rog să îmi vii, să mă fac...
cu gândul la tine
de sorina petrescu
Noaptea-și dezvăluie infinitul cernit, Stele se văd tot mai clar, mai aprinse, Idei mi se nasc dintr-un gând obosit, Pe bancă in parc sunt doar eu și doar vise... Dar te simt, te aud și te văd lângă...
Speranța
de C. Zale
Se spune că Speranța moare ultima, Dar eu afirm cu totul altceva, Ea nu dispare niciodată, Cu nemurire e binecuvântată. Chiar și când sufletul e înghețat, Ea viețuiește pulsând neîncetat, În mijlocul...
Tristete
de Dana Surubariu
S-a înorat spre apus si mingea cea de foc Se retrage-nfricosata ca o diva inamorata, Lasând sa cada un ultim strop Al mângâierii ei fierbinti ce-a înebunit atâtea minti. Lacrimi de argint îmi curg...
Fantomă
de Diana Țugui
Mă dizolv în partitura Florilor cu nenatura, Sunt etern drumeț galant, Pribegindu-mă-n neant. Și din negre găuri nude Vin adesea paparude. Din quasari și alte stele Se nasc chipurile mele. Când...
Ne disipăm
de Ovidiu Vasile
Ne disipăm Ne disipăm, neantul ne acceptă Morți îngropați sau răstigniți de vii Deopotrivă din lumea cea abjectă Îngeri și demoni, Dumnezei și Fii În colb de stele se prezervă roluri Care nu presupun...
Alte perspective
de Talabă Nela
Realitatea mă împinge… Cad uneori fără zgomot, alteori cu un ecou care se pierde în mine. Depinde cum cad. În noroi, ochii mei văd florile care încă tresar, fragile, strivite sub pași grei, ca niște...
Relativitate
de icsuletz
Cat de schimbator e totul Tot ce-n jur privesti acum, Spulberat va fi de vantul Anilor. - Va fi doar fum... De-nfloreste azi o floare Maine se va ofili, Primavara-i trecatoare Si din drum n-o poti...
