"Stăpâna lumii" – 5971 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AAAlina Aga
Am slujit in viata la mai multi stapani si din fiece clipa mi-am facut chip cioplit. De-ar sti lucrurile stinse cat le-am iubit, ar capata un suflet numai sa ma planga. Nimic din ale lumii n-am defaimat prin nepasare. Si astfel am lunecat infrigurat si trudnic pe nimicul ei. Stiu cine sunt si stiu unde vreau sa ajung. Dar drumul mi-e brazdat de viata si gropile ma impiedica sa ajung la tine....tu cu drumul lin.
6 poezii, 0 proze
CIOBOTARU MADALINA-PETRONELA
"Dedic aceste poezii tutror celor ce stiu sa iubeasca cu adevarat,celor constienti de puterea iubirii." Pentru ca este adevarat,dragostea adevarata este capabila de orice minune....dragostea poate darama munti,dragostea poate stinge focul si tot ea poate construi o lume divina intr-o lume in care rautatea si cruzimea este stapana aparent absoluta....haideti sa ne faurim fiecare o lume a noastra,o lume in care stapana absoluta sa fie dragostea,gingasia si tandretea!
1 poezii, 0 proze
FHFlorina Handoca
povestea vieții mele începe în aprilie atunci când melcul iese din a lui cochilie; am fost, sunt și voi fi o revoluționară, chiar dacă pare-o "teorie" cam bizară; în viața asta n-am participat la nici o revoluție dar, sigur, pentru asta găsesc eu o soluție. acum sunt absolventă de liceu, mândrul Colegiu Național "Iulia Hasdeu"; am planuri mari pentru viitor... (oricum, nu să devin scriitor); în clipa asta visez să termin bine bacu' că dacă nu... mă ia dracu'! vreau foarte mult să vizitez această lume, să văd a Himalayei culme, să povestesc locuitorilor din România că doar în țara lor stăpână e prostia. *bacul, eu l-am terminat, evident, l-am si luat; acum ma pregatesc sa plec la facultate la una din strainatate.
1 poezii, 0 proze
LBLouise Gareau-Des Bois
S-a născut la Montreal - 1934 Și-a luat licența în filosofie și limba spaniolă la Universitatea din Montreal, tot acolo urmând și un curs de creație literară. Ca într-un fel de cânt liturgic, Louise Gareau-Des Bois, perfect stăpână pe nuanțele limbii, dă expresie în poemele sale celor mai profunde sentimente umane. Volume: “Cuvinte de apă și sânge” (Paris, 1970) “Spărturi” (Quebec, 1976)
1 poezii, 0 proze
CNConstantin Nisipeanu
Constantin Nisipeanu (n. 10 octombrie 1907, Craiova, d. 1999), cunoscut și sub pseudonimul de C. Olteanu, a fost un poet suprarealist român. A debutat în 1928 în Bilete de papagal. A fost redactor al revistei unu (1931-1940), director al Muzeului Peleș (1953-1957), îndrumător la Muzeul de Literatură din București (1957-1958). Cartea cu grimase, 1933 Metamorfoze, poeme, editura unu, București, 1934 (tiraj de 226 exemplare) Spre țara închisă în diamant, editura unu, București, 1937 (tiraj de 199 exemplare) Femeia de aer. Un poem și două desene, București, 1943 Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956 Cartea cu oglinzi, Editura tineretului, București, 1962 Să ne iubim visele, București, 1967 Stăpâna viselor, Editura pentru literatură, București, 1968 (cu prefață de Miron Radu Paraschivescu și portret de Jules Perahim) Păstorul de umbre, Cartea Românească, București, 1971 (copertă de Langada Zoe) O lăută de frunze, Cartea Românească, București, 1977 Păsări de fum, Cartea Românească,...
23 poezii, 0 proze
ATanca trăistaru
2014, Mențiune specială, Diverbium, Poezie 2014, Premiul revistei „Litere”, Festivalul Național de Literatură, „Moștenirea Văcăreștilor”, Poezie
2 poezii, 0 proze
corneliu zegrean
Sunt prea bătrân ca să fiu tânăr, Sunt tânăr ca să fiu bătrân, Am dus și încă port pe umăr Ce mi-a fost dat, pe ce-s stăpân. M-am născut la 24 Octombrie l934, într-un sat, parcă uitat și de Dumnezeu, dispus între cetățile Ungurașului și Ciceului, despre care și istoricii au uitat să mai vorbească, la vreo 3-4 km. distanță de confluența Someșului Mic cu Someșul cel « buclucaș », satul Nireș, pe care eu nu o să-l uit și după care mi-am luat și pseodonimul : « nireșeanul » . Școala primară ? Mai mult prin grădina popii, Cu multe straturi de ceapă, Am plivit scaii cu mâna, Rareori cu câte-o sapă. Celelalte cursuri le-am terminat la Dej, Cluj și Oradea, unde am absolvit o Școală de Ofițeri de Administrație și Finanțe, în 1956, cu gradul –Locotenent. Mi-am definitivat studiile militare la Academia de Inalte Studii Militare iar cele civile la Academia de Studii Economice, București. Ca militar de carieră, am parcurs toate erarhiile de grade și de funcții până la gradul de general. În 1994 am...
131 poezii, 0 proze
Gabriel Netejoru
În mintea mea acum răsar imaginile toate. Știu cum eram când om eram, cum arătam la anul șapte. Acum, după un milion de ere pământene, nu am uitat c-am fost, că sunt stăpân al vieții mele. Dar viața mea nu e nimic. Nimicu-mi este viața. Sunt doar un roi de galaxii pulsând în infinit.
1 poezii, 0 proze
ZRZilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
Stăpâna lumii
de Liliana Pintocara
- Lili, vino repede acasă, te caută cineva, urla maică-mea disperată, în receptor. „Garda, Poliția sau Finanțele. Altcineva cine să mă caute!” mi-am zis, îndreptându-mă cu pas grăbit spre casă. În...
Unde gasesc
de mircea trifu
E noapte, stăpâna lumii iar a învins lumina Și stelele aleargă să-i deschidă drumul, Îmfășurată în tăcere, încet pășește luna, Suspinul ei din vis, îmi aburește geamul. Cu umbra ei îmi plămădește...
Poate
de Raluca Luscan
Iubirea poate crea bine sau rau. Binele este chiar iubirea, iar raul este rezultatul iubirii. Iubire tu - stapana lumii... Mi te-ai ascuns pana acum. De ce-mi inchizi gurile sufletului Ascunzandu-mi...
Dor de noi
de Sandu Monica
Mi –e dor de clipele pierdute Prin vantul rece ce a sters A pasilor fantoma vie Si acel ecou al glasurilor mute, Mi –e dor din nou sa fiu stapana lumii, Acelei lumi de gheata, A sticlei moarte in...
Fără tine
de Roșcan Maria Ecaterina
Fără tine, viața-mi pare Mult prea grea și fără sens, Un imens ocean de haos, O lume de ne 'nțeles. Steaua ta demult apusă Sufletul mi-a răvășit, Toata viața te voi plânge Dar zadarnic... ai pierit!...
Si te iubeam...
de Maria-Elena Stamurean
Tăcerea care-nvăluie lumina Mi-aprinde focul tainic din priviri, Când dorul mă aruncă în vârtejul Neprihănitei, gingașei iubiri. Tăcerea mi se zbuciumă-n timpane. Mă mustră c-am tăcut. Și noi tăceri...
Oroarea
de Dan Nicu
Oroarea în acel an printre noi a pătruns pe neobservate oroarea; fusese ascunsă, ferecată în lanțuri, dar au eliberat-o, a pus stăpânire pe toate spațiile goale pe care le-a putut descoperi, le-a...
(În general)
de Gellu Naum
În general nu se știe precis dacă e bine sau nu să vorbim despre lucrul acela surghiuni despre ciudatul bine știut pe care îl știam singuri despre migrările spre labirinturi blânde în care gemetele...
Imaginea iubirii se naște-n suflet sfântă
de Bejliu Anne-Marie
* Imaginea iubirii se naște-n suflet sfântă ca un tablou etern. Din raze de lumină îmi dăruiești culoare și viață, și candoare. Din unduiri de ape cu mângâieri prelungi, trezești în mine dorul De...
Adormirea stapanei noastre
de Autor anonim - diverse
I Minunatei, preacinstitei și cu adevărat marii stăpâne a întregii lumi, în veci fecioarei Maici a Mântuitorului nostru și Dumnezeului Isus Cristos, cu adevărat Născătoarei de Dumnezeu i se cuvin...
Pana cand moartea ne va desparti
de Albu Marius Silvan
În fața veșniciei vegheză cerul crunt al singurătății Întunecat...într-o divină farsă zgâriată-n chipul umanității. Prin vis corupt de îngerii sălbatici ai necredinței, Cutreiera biruitoare muzele...