"Spirit de fum" – 8918 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
Alecu Donici
Poet fabulist basarabean, născut la 19 ianuarie 1806 în apropiere de Orhei. Și-a început în tinerețe cariera militară la liceul de profil din Sankt Petersburg, după care revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi la Iași și Piatra-Neamț. Practică avocatura, dar și scrie mult. Era inspirat de fabulele lui La Fontaine și Krîlov. La 1840 si 1842 editează două cărți de “Fabule” cu opere proprii și traduceri. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publică “Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin “Țiganii”(1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale. Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creația sa sunt populare fabulele: ”Antereul lui Arvinte”, “Musca la arat”, “Racul, Lebada și Știuca” ș.a. A murit la 21 ianuarie 1865 la Iași, în România .
0 poezii, 0 proze
vranceanu robert iulian
stari de spirit
1 poezii, 0 proze
OEOnirica Elisa
Ador descrierile neconventionale..sunt o metafora,un spirit impletit de note muzicale si litere,un perpetuu sir de intrebari existentiale.. Atentia mea se canalizeaza asupra romanelor psihologice si nu numai. Mi-as dori sa lucrez in cadrul UNICEF (sau domeniul externelor) o organizatie care ma reprezinta, unde consider ca as putea imbina calitatile mele de om si cunostiintele cu succes, ascultandu-mi astfel si sufletul si ratiunea. Iubesc oamenii, comunicarea, sa zambesc.A scrie, a citi, a asculta inseamna pentru mine a invata zi de zi sa traiesti, a te descoperi prin altii.. Ador sa dau colii sarutul gandurilor mele si mireasma acestuia o veti descoperii voi, cei ce veti avea rabdarea sa ma cititi.
6 poezii, 0 proze
Mirela Grosu
Am inceput sa scriu de mica. Nu ma multumeau povestile spuse de bunici astfel imi inventam propriile povesti. Mai tarziu am descoperit poezia, modul simplu in care poti folosi cuvintele pentru a reda o poveste. Poezia pentru mine este o stare de spirit, o alta parte din mine care ia cuvantul in diferitele momente ale vietii, o constiinta destepata de micile indicii care se ivesc la orice pas, dar pe care, cateodata, nici nu le luam in seama.
1 poezii, 0 proze
CDCostea Dorin
Poezii simple, simple de tot. Doar o pasiune si nimic mai mult. Si...da, stiu, sunt cam triste.Dar nu neaparat imi exprima starea de spirit. Vechimea mea ca om este de 27 ani.Cam atat.Mai tarziu poate mai mult.
17 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
AOAlexandru Obedenaru
Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...
9 poezii, 0 proze
Romul Munteanu
Romul MUNTEANU (n.18 martie 1926, Călanul Mic, jud. Hunedoara - d.17 martie 2011 ) Profesorul și scriitorul Romul Munteanu a decedat joi, cu o zi înainte să împlinească 85 de ani, informează un comunicat de presă remis AGERPRES. "Romul Munteanu a fost un profesor de prestigiu al Facultății de Litere a Universității din București, spirit academic de largă cuprindere, din speța marilor profesori europeni, creator de școală în domeniul literaturii comparate, autor al unei prodigioase opere, maestru și mentor pentru generații de studenți. A fost, în același timp, unul dintre marii editori ai culturii române, care a făcut din Editura Univers o instituție cardinală a literelor și cunoașterii, o fereastră deschisă spre cultura europeană și universală, într-un timp ingrat cu accesul la ideile și gândirea occidentală", se arată în comunicat. Studii - Școala primară Batiz (1933-1938). Scoala Normală din Deva (1938-1946). Urmează studii la Facultatea de Litere de la Universitatea din Cluj, între...
2 poezii, 0 proze
Spirit de fum
de Ujog Marius
Cerul e negru Și noaptea nu-mi zâmbește E seară peste tot Șilumea nu-mi priește. Gonind prin noaptea neagră Orbit de întuneric Sălășluiesc în mine Într-un tărâm eteric. Vezi iarba ce se zbate Sub...
Exercitii de umor I
de alina
Nu stiu de ce toata lumea imi spune ca sunt serioasa. Poate se lasa indusi in eroare de fata mea prea lunga. E adevarat ca zimbesc cam rar, dar asta pentru ca mai tot timpul mi-e lene. Dar de la lene...
culture pub
de Adrian Firica
Bucureștencele de 30 de ani, alea frumoase și deștepte, se țin vara de șotii. Una cumpără cărți, iar ailaltă o păzește, ca să nu-i fie sustrasă agoniseala. Din nebăgare de seamă, una dintre cărțile...
Dupa ce murim ne ducem...DA!
de clara
Dupa ce murim ne ducem…DA! Asa…sa presupunem ca o data ce mi-am trait viata ( mi-am trait traiul,mi-am mancat malaiul…de parca traiesc din rezerva unui cotet de gaini) sufletul ( da, asta necuratu’...
Viața este vis(col)
de Pestrea Ion-Daniel
Stihiile ne conduc viețile (Coridoarele mașinilor oarbe) Ah! vântul vorbește dar nu pe limba mea, arborii, ei fandează precum spadasinii Lumina e puțină ne aflăm În colțul cel mai umbros dintre cele...
Hypermarket – raionul „cuvinte”
de felix nicolau
Impresia cu care rămâi după întâlnirea cu poezia lui Adrian Firică este că muntele pe care stă cocoțat Hollywood-ul a fost aruncat în aer și că universul cinematografic s-a rearanjat, în cădere, după...
Cât de bine…
de Valeriu D.G. Barbu
sub apele iertării se ascunde focul infatuării furia în care căutăm iubirea este aceeași insultei azvârlite Cerului în față, paradă imposturii la zămislirea pâinii se țin funeralii solemne pumnului...
Sofisticat!
de Vlad Colceriu
pe aceeași pală de vânt, o mirare a firescului în sine, despre-o nu știu ce fandosită de fantezie a culorilor a descris o traiectorie ciudată de spirit, prin oceanele unei materii cenușii... trecea,...
Orașul Viitorului
de Sanda Samcov
Orașul viitorului (încercare de ciclu poetic) Dimineață. Ies pe prag, afară. Ce crezi că văd?! Orașu-i sur... Mi l-au afumat Și omul mic, Și omul mare... Ce grozăvie... Ia uite peste geam: Fumează...
Lume, lume, ai aflat?
de Ioan-Mircea Popovici
În ultima zi de vară, ceaşca de cafea, întoarsă Să-i văd cărările pe serveţelul cu clipa arsă, Cu zaţul ei, mi-a lăsat desenat un ceas În mijlocul căruia apărea un ochi Ochi în care eu te văd pe tine...