Onirica Elisa

Și totuși nu ți-am fost iubire... De azi îmi ești străin Ce ecou sec și umed: ADIO!...

Este prima data cand nu stiu de unde sa atarn inceputul. Sa fie stralucirea soarelui si cantecul apei? Cuvintele mele pierdute? Sunetul inabusit al prabusirilor de pene zdrobind pietrele

“Acum plang, plang si-mi curg lacrimile necontenit… Si scrancesc... si ma doare... sunt si eu suflet… Pe cine intereseaza? Ce rost are sa-mi fac adancul meu cunoscut altora. E de ajuns ca eu sa

Cand o voce topeste gheata ochilor tai, cand curge in timpanul infundat, precum notele ploii, ascult-o! Acopera-te cu muzica!

“Prin solnițe negre mi se cerne uitarea Un chef nebun, de a sparge clopote, fierbe în mine… Întreaga-mi ființa isovită îmi e stăpânită de nesiguranță și indignare.

“ Îți spuneam doar că te voi absorbi de la normal, de la temperatura vieții…Tu nu trebuie sa fii om! Vei vedea ce puțin înseamnă materialul…vei invăța să mi te strecori prin pori, să ascultăm