"Sonete către Orfeu II,8" – 9430 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
FCFélix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori. Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo...
36 poezii, 0 proze
VMVincenzo Monti
"...Vincenzo Monti, pe care contemporanii săi l-au socotit drept cel mai ilustru poet al neoclasicismului, e apreciat azi ca un extrem de rafinat și subtil literat, iar opera lui e evaluată în funcție de aportul pe care l-a adus la îmbogățirea limbajului poetic și la crearea unui nou gust, prin felul în care a preluat reînnoind tradiția clasică, prin diversitatea de tonuri, imagini, scheme și formule ale literaturii europene moderne pe care autorul și le-a însușit, transmițându-le unor poeți adevărați, unui Foscolo și chiar și unui Leopardi. Activitatea literară extrem de bogată și variată a lui Monti, care îmbrățișează mai toate genurile literare, de la canțone și sonete până la poeme polemice, politice și encomiastice, fără a neglija nici tratatele teoretice referitoare la limbă, își vădește de la bun început caracteristicile: poezia sa este în mare parte o poezie ocazională, legată de evenimentele vremii (...). Dar observarea atentă, de spectator și nu de părtaș al evenimentelor ce...
1 poezii, 0 proze
WSWilliam Shakespeare
William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet și creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii și numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete și numeroase poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăși narațiunea și de a descrie cele mai intime și profunde aspecte ale naturii umane. Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 și 1613, deși datele exacte și cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie. Influența exercitată de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleză din întreaga lume se reflectă prin recunoașterea imediată a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare și numeroasele adaptări ale pieselor sale. Alte...
210 poezii, 0 proze
GAGheorghe Asachi
Gheorge Asachi (1788 - 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școală, presă, activitate tipografică. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifică legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele...
15 poezii, 0 proze
OBOlavo Bilac
Olavo Bilac s-a nascut pe 16-XII-1865 in Rio de Janeiro, Brazilia si a murit pe 28-XII-1918. Este considerat cel mai mare poet care a scris vreodata in portugheza.Maestru desavarsit al modelarii versului, cu un metru si rime ideal alese, poemele sale sunt naturale, sentimentale si in ciuda constructiei riguroasa a versului nu dau impresia de artificialitate. Tema poetica favorita a lui Olavo a fost fara nici o indoiala stelele.Era fascinat de frumusetea cerului instelat caruia i-a dedicat foarte multe poeme.In sutele sale de poezii, majoritatea sonete, intalnim si alte motive poetice ca iubirea, Dumnezeu, erosul, timpul, eroii, mitologia greaca. Bilac, numit si \"Printul poetilor brazilieni\" este si autorul versurilor imnului national. Ultimele sale cuvinte au fost, conform unui ziar din acea vreme, \"Aduceti-mi o cafea, am de gand sa scriu\"...
10 poezii, 0 proze
Alexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
AGAlexandru Gherghel
Alexandru Gherghel s-a născut la 27 aprilie 1879, la Pitești. După absolvirea studiilor juridice la Facultatea de drept din București, se consacră avocaturii, pe care o profesează de-a lungul întregii vieți la Constanța. Decan al baroului acestui oraș, Alexandru Gherghel moare la 20 decembrie 1951. Debutează în literatură la revista "Viața nouă", cultivând cu insistență și entuziasm, în numeroase volume, o poezie de tip amator, care o va sustrage atenției criticii literare. De altfel, nu va deveni membru al Societății Scriitorilor Români decât în 1942. O ultimă culegere de versuri, prefațată de Al. T. Stamatiad, a rămas în manuscris, din cauza decesului ambilor poeți. A mai publicat studii de drept penal și volumul "Dobrogea în viața românească" (1935). OPERE (poezii): Cântece în amurg, Buc., Sfetea, 1906; Insula uitării, Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Solitare, Constanța, 1935; Solitare, Sonete, Constanța, 1935. COLABORÃRI: Viața nouă (1905, 1907 - 1911, 1915 -...
6 poezii, 0 proze
Ecaterina Chifu
Am studiat la Lic. M. Eminescu din Buzau si la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Limbi Straine. Sunt profesoara de limba franceza si am publicat 8 carti mentionate in "Dictionar de Scriitori Contemporani", edituraonline, reteaua literara. Am cateva texte pe site-ul Asociatiei Romane pentru Patrimoniu la edituraonline. Am in manuscris doua carti "Emigranta" varianta romana si franceza si "Noi doi", ultima inspirata din drama elevului si a profesoarei de limba romana, in romana si franceza si alte romane de calatorie"Croaziera pe Mediterana" "Concediu la munte","Concediu la mare".Caut editura profilata pe carte pentru tineret. Acum trimit niste sonete CHIFU ECATERINA Pseudonim: SPERANȚA CARTEA SONETELOR SONETUL I DORURI Ard doruri în mine, doruri de foc, Gândesc la viața trecută, viitoare Mă întreb mereu de ce al meu noroc De-l am, prinde aripi spre alții să zboare. Iluzii ne facem mereu, tot mereu, Credem că alții ne iubesc, dar cât doare, Când vedem a lor înstrăinare Și ce...
1 poezii, 0 proze
CPCino da Pistoia
1270 cca - 1336 sau 1337 Pe numele adevărat Guittoncino dei Sighibuldi, a fost un ilustru jurist, profesor de jurisprudență la mai multe universități italiene și om politic însemnat în cetatea natală, Pistoia. Mult apreciat de contemporani, a avut însemnate însărcinări politice, o vreme a fost și el exilat, asemeni lui Dante sau Guido Cavalcanti. Ca poet a lăsat un bogat Canțonier (165 de poeme dintre care multe sunt sonete). Lăudat de Dante pentru poeziile sale de dragoste, Cino este, prin facultatea de introspecție cu totul deosebită, prin tristețea neliniștită a poeziei lui, un precursor al lui Petrarca.
2 poezii, 0 proze
GTGeorge Talaz
George Talaz sau G. Talaz (n. 1890, Toporăști, jud. Vaslui, d. 1973) este pseudonimul lui George Antonescu, un poet, pictor și publicist care a colaborat la publicațiile Flacăra, Gândirea, Universul literar, Azi și mai ales la cenaclul profesorului M. Dragomirescu. A scris mai multe volume de poezii, dintre care Râsul apei (1923) și Sonete (1929) au fost premiate de Uniunea Scriitorilor Români, din care a făcut parte. În Istoria literaturii române contemporane, Eugen Lovinescu apreciază poezia ca având o solidaritate intimă cu natura, dar critică lipsa de originalitate a formei, impresia de atonie, vetusitate și de banalitate. Radu Boureanu spunea însă despre el: "Ca poet este un sincer, ca pictor stă sub semnul seninătății făcând o pictură pe care aș numi-o carnetul plastic al unui poet care se mărturisește fără ocoluri așa cum e: firesc, clar, reconstruit." Opere literare * Flori de lut, Casa Școalelor, București, 1920 * Râsul apei, Editura literară a "Casei școalelor", București,...
3 poezii, 0 proze
Sonete către Orfeu II,8
de Rainer Maria Rilke
Voi, rari prieteni din copilărie în risipitele grădini din urbea mare: noi ne găseam și cu timidă veselie și, ca un miel cu panglici grăitoare, vorbeam tăcând. Când uneori ne amuzam nu fu a nimănuia...
Raport despre asasinarea poetului Rainer Maria Rilke
de Miron Manega
Subsemnatul Miron Manega, de profesie sicofant, declar pe propria-mi răspundere că poetul austriac René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke a murit asasinat, pe 24 decembrie 1926, la Montreux, în...
La un colț de cotitură (4)
de Camelian Propinatiu
“Sculați, sculați, boieri mari !\" se scutura tropăind de omăt Sălbati-cul Vodă lângă rigolă. “Sculați voi boieri plugari !” cânta rânjind de fericirea de a fi băut fără nici o cheltuială domnul...
*** (Din moment ce-au disparut anotimpurile)
de Iurie Bojonca
Nu-s recunoscute durerile, nu se știe a iubi, iar ceea ce ține de moarte, îndepărtându-se, rămâne-nvăcsit Cântecul numai deasupra țărmului, Sfințește și-aduce sărbătoare. R.M.Rilke ( Sonete către...
\"Biografia coapselor\" unei nimfe
de Cristina Andrei
Cu siguranță, coapsele unei nimfe pentru care Orfeu s-a coborât în Lumea de dincolo ascundeau multe taine și ar fi avut multe de povestit... Tainele femeii moderne sunt, cu toate acestea, mai...
sonet integral 1
de holobaca gheorghe
poți trece prin trezire dincolo de eu prin salt cuantic cu fața către vid în sinele umbrei de vis translucid cu pași ritualici în cerc prin careu când la un semn se surpă eterul din cer Orfeu își...
Sonet 264
de Cristian Vasiliu
Sonetul lui Orfeu Precum Orfeu, păcatul l-am descântat cu lira Ca să te smulg lui Hades din Iad unde-ai căzut Mușcată de un șarpe, dar am pierdut iubirea Pe veci cu îndoială uitându-mă-n trecut....
Constatare
de Alexandru-Valentin Petrea
Mai rămăsese doar capul lui Orfeu înconjurat de coji de seminţe şi ziare decolorate; şi calendarele se rătăciseră între pietrele prea des folosite. Iar noi ceream prea mult de la fulgere şi aşteptam...
Bădița Eminescu pentru Veronica
de Dan Waniek
Eurydike este un mit fondator. Este astfel un mit al sufletului, desigur. Te face mut, ca orice mit. Iată cum îl înțeleg : În firea femeii stă viața, dar nu Viața din Cale și nici cea din Adevăr....
myosotis
de Cătălin Al DOAMNEI
era dimineață și te-ai așezat lângă mine mâinile îmi erau pline de iarbă poate de iarba fiarelor am vrut să-ți descui umbra cu umbra mea învelindu-te fusesem de balzac și scrisesem regina...