"Solemn ca oboseala" – 1393 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
GBGeo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului),...
70 poezii, 0 proze
GBGeo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
Geo Bogza
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bozga și frate mai mare al lui Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran. Geo Bogza a fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la \"ciorchinul de negi\" al Jurnalului de sex la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele...
0 poezii, 0 proze
DLDan Laurențiu
Dan Laurențiu (n. Laurențiu Ciobanu la Iași pe data de 10 august 1937 - d. 21 decembrie 1998) a fost un poet și eseist român din generația anilor '60. Volume publicate: Poziția aștrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989), Călătoria mea ca martir și erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000). „Hieratică și solemnă, poezia sa a impresionat prin gravitatea orgolioasă a rostirii, care a impus un poet singular, al cărui tonus filosofic era, în contextul dat, cel mai înalt de la Lucian Blaga și Ion Barbu încoace.” (Marin Mincu)
6 poezii, 0 proze
Filip Corsa
n. 9 febr. 1898, Braila Colaborari: Contimporanul Pseudonime: Diane de Poitiers. Poezia lui Corsa il „pastiseaza pe Fundoianu": „Solemn efectueaza mesager saltul portilor suna la potcapier cheia mortilor Un descriptiv suras postum de curcubeu bufnita: umbra lunci in drum aparte zeu Cand cade in finala cap livid asteptare-n sumbra sala de metaloid." (NOCTURNA) mai tarziu ajunge la „exercitii de superficiala aritmetica verbala" (Ion Pop, A vangarda in literatura noastra, Bucuresti, 2000): „drum noptatec inapoi la oftat decimal sfanta sarutare portile zidurilor impartite la 2 ies ecleziastii 2 dupa 2..."
3 poezii, 0 proze
FPFernando Pessoa
Singura traducere in româna este volumul de poeme alese "Oda maritima", la editura Univers, in traducerea corecta dar mediocra (s-au pierdut rima si ritmul) a lui Dinu Flamând. Ar fi prea multe de spus aici. Fernando Pessoa e o multitudine de poeti :) Daca intereseaza pe cineva, sa-mi scrie: perdido@home.ro Angloman, miop, curtenitor, timid, imbracat in culori sumbre, retinut si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, investigator solemn al lucrurilor neinsemnate, umorist care nu surade niciodata si ne ingheata sangele, inventator de alti poeti.
60 poezii, 0 proze
Solemn ca oboseala
de Corneliu Traian Atanasiu
demnitate a frunzei izbăvită-ntru gloria vîntului polog de ceață solemn ca oboseala mai am atîta voință puterea de-a mă supune zîmbet pierit în neguri alburii
televizor
de Florentin Cristian
Cineva are stele în casă Doar până în zori în chef Da se-ntâmplă ca bază Aveau lăutari și Master Chef Se vede Survaivior cum vine Best fermecător dintr-o dată Unde oamenii din popor Se-ntrec cu...
Șarpele de aramă
de Sorin Coadă
Mai întâi a fost plictiseală, apoi lipsa poftei de mâncare, acreală, greață și oboseală. Nu-l durea încă nimic, dar ochii îi erau tulburi și, în curând, nu mai putea suporta lumina. Zăcea lingav,...
Cortegiul
de Cezar C. Viziniuck
Cortegiul nu înainta. Se mișca într-o lentoare circulară, ca o idee care refuză concluzia. Dricul tăia strada cu o demnitate mecanică, iar florile aruncate din mers nu cădeau imediat; rămâneau o...
Domnișoara Christina
de Mircea Eliade
I Înainte de a ajunge în sufragerie, Sanda îl opri apucându-i brațul. Era cel dintâi gest familiar pe care îl făcea în aceste trei zile de când se aflau împreună la Z. - Știi că a mai venit un...
Prima vizită a Regelui Ferdinand în Banat
de Ghinea Nouras Cristian
Pusă în umbră de parada țanțosă desfășurată la Moscova cu o zi înainte, data de 10 Mai a rămas aproape necunoscută pentru mulți concetățeni ai noștri. Ea are o triplă semnificație: pe 10 mai 1866,...
Corbul
de Edgar Allan Poe
Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte Din oracole cețoase, cărți cu tîlc tulburător, Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n ușa mea...
Atunci mi-au fulgerat privirile întîiele stele
de Corneliu Traian Atanasiu
Puține sînt amintirile care mă cheamă cu atîta fervoare și gingășie, spre care mă aplec cu atîta sfială și însuflețire ca spre temeiul norocului meu pămîntean. Între ele aflu miracolul a două nopți...
Oglinda
de Elena Overhamm
\"...Precum în ziua în care te-ai născut, Soarele a salutat Planetele în locuri hotărâte, așa ești întrupat și tu, și crești mai departe după legea înființării tale. Așa trebuie să fii, nu poți scăpa...
Un capăt de lume
de bianca marcovici
Adam Simantov - \"Un capăt de lume\" note de lectură (articol publicat în Minimum nr. 224, TEL AVIV, noembrie, 2005, pag 77-78) O apariție poetică ce este privită de unii comentatori cu răceala...
Taj Mahal
de Andrei Badea
În minusculul aeroport din Kajuraho, am întâlnit un tumult tipic indian. Era greu de imaginat care sunt călătorii și cum se deosebesc ei de cei care au venit doar ca însoțitori. Așteptam avionul spre...
Un căscat al infinitului și-al plictiselii...
de Daniela Marta
De cîte ori nu mai ai iluzii, este ca și cum ai fi servit de oglindă toaletei intime a vieții. - Mister mai înduioșător ca în dragostea de viață nu există; ea singură calcă peste toate evidențele....
[deși am promis solemn că nu voi mai scrie nimic până joi]
de Daniel Dăian
nu am reușit decât vreo trei patru treceri de pietoni lustruite în vârful degetelor ca niște iluzii sau ca niște vrăbii de pradă care se hrăneau din mintea ta până la nebunie pentru că tu nu înțelegi...