"Soarele nu apune în spațiul zilei a șasea" – 14618 rezultate
0.05 secundeMeilisearchNeagu Isabela Bianca
M-am nascut intr-o zi in care soarele scalda cerul,si iarna incepea sa-si adune prietenii,si sarbatorile si pleca pe alte meleaguri.Mi-am propus sa fiu in aceasta viata un inger...acum sunt inger pentru toti cei ce imi simt prezenta necesara...Locuiesc in toate zarile,si calatoresc in toate gandurile,eu cred ca nu trebuia sa spun prea multe despre mine...
10 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
Vitalyus Maximus Decimus!!!
Daca iubesti intradevar stelele,priveste spre ele si chiar daca ajungi pana la ele,sa nu uiti niciodata ca FERICIREA este mult mai departe!!! Vei realiza cand vei privi inapoi asupa vietii tale ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai iubit si ai facut lucruri in spiritul dragostei...Nu plange pentru ca a apus soarele,lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.... Azi sunt aici,maine nu se stie,dar poimaine dispar!!!
1 poezii, 0 proze
MCMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
ISIoana Stanciu
poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.
5 poezii, 0 proze
CAcarlova andrei-a
Am vrut sa opresc sentimentele mele punand lacat pe inima mea dar n-am putut legatura noastra este atat de puternica incat nu poate fi rupta IUBIREA ESTE UN RESORT SPLENDID AL VIETII UMANE-NOI2 TREBUIE SA NE TRAIM ACEASTA IUBIRE SI SA FACEM CA FIECARE CLIPA SA FIE SPECIALA:* IN FIECARE ZI SIMT NEVOIA SA TE AM APROAPE SI SA ITI FIU APROPAE CEEA CE SIMT PENTRU TINE SE AMPLIFICA DIN ZI IN ZI Tu pentru mine esti soarele in noapte Esti precum oceanul in pustiu, Esti aproape dar si departe Si devreme si tirziu… Eu cu tine am sa fiu
38 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
ACAnton Cristiana
M-am născut în Săveni (județul Botoșani), într-o noapte târzie de vară, pe 29 iunie, într-unul din anii copiilor indigo (1988). Locul în care mi-am petrecut primii doi ani de viață nu mai au nici o importanță - ne-am mutat la Sighetu-Marmației în 1990 (anul în care s-a născut Ale) și acum studiez limbile străine la Colegiul Național "Dragoș Vodă", în același oraș... ...Pe măsură ce răceala și neconcludența timpului au crescut, m-am văzut printre oameni, fără să știu că pornesc din cuvinte și sfârșesc tot acolo. Suflul divin a permis unei profane însetate de cunoaștere să trăiască în lume (sau în afara ei) într-o dimineață crudă de vară, când soarele încă dormea... Trăiesc lângă mare, cu ea în suflet..Doar în ea se mai revarsă toate cărările marilor întâlniri, la fel și iubirea mea stranie pentru o carte : Casa somnului.
19 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
mihaela
SANT O PETALA DE FLOARE OFILITA, PE MALUL UNUI LAC LUMINAT DE LUNA SANT UN NOR IN CALEA SOARELUI CETI LUMINEAZA VIATA AM FOST UN TRANDAFIR IN PADUREA CU SPINI AS VREA SA RAMAN CA UN VIS FRUMOS IN VIATA TA SA NU UITI CLIPELE CU RAZE DE LUNA DE PE PE MALUL LACULUI, SOARELE DE DUPA NOR,TRANDAFIRUL DINTRE SPINI SI VISUL NETALMACIT.
1 poezii, 0 proze
Soarele nu apune în spațiul zilei a șasea
de Ionut Radu
Privesc focul de la marginea raiului cum își încălzește palmele la temperatura propriului suflet în apropiere heruvimii comunică prin metaforă, mă așez cu Adam la umbra copacilor (neplantați în talpa...
Kono matsu no shita ni tatazumeba tsuyu no ware*
de Cristina Rusu
Lumini și umbre peste tot in jurul meu totul se schimbă... doar eu rămân aceeași adânc in inima mea Luna albastră cu un alai de stele la fereastra mea rafalele de vânt răscolesc amintiri Magdalena...
Să ne fim stăpâni!
de Camelia Tripon
Să ne fim stăpâni! În mine stăruie de ani de zile o întrebare, sau mai degrabă o durere. În locuri cu un teren stâncos sau chiar în zone deșertice, oamenii au dezvoltat mari culturi și civilizații....
Visul II
de Emma Greceanu
Mașina celor doi străbate de câteva ore o autostradă. Nina se foiește agitată. - Ce s-a întâmplat, nu-ți place peisajul? A fost ideea ta să ocolim. Te bosumflezi degeaba. - Ba nu mă bosumflez deloc,...
Mircea Bârsilă și elegiile „cercului de apă”
de florin caragiu
În volumul „Monede cu portretul meu” (ed. Pământul, 2009), poetul Mircea Bârsilă creează un teritoriu al imageriilor fulgurante, rulate de o dispoziție elegiacă. Spațiul, timpul și natura fuzionează...
Cautand apusul
de Marcu Alexandru
Era inca noapte, privighetorile incepura sa cante, vestind ca dimineata se apropia. Era ceata. Vara.. ea inca traia in mintea-mi ce inca mai ardea precum o biserica, precum adevarul si ratiunea, care...
Povestea oamenilor copaci
de Iulia Gheorghe
Se spune că sufletul tânjește după povești, că firul poveștii se revarsă în adâncul sufletului ca lumina unui opaiț care se scurge lin peste o odaie întunecată; omul se bucură, se întristează...
În așteptarea lui Moș Crăciun
de Camelia Tripon
În așteptarea lui Moș Crăciun Sărbătorile lunii decembrie sînt rezultatul unui vechi cult solar, care a dominat spiritualitatea întregii populații indoeuropene, încă de cînd a suferit cumplitul șoc...
Apusul ca un răsărit
de Ioan Stoenica
Vedea apusul a câta oară pe malul acelui lac? Nu mai știa… Uneori poate nici nu-și dădea seama dacă era apus sau răsărit, căci se pierdea adânc undeva în frumusețea lui… Sau poate în durerea unor...
Povești din Archiud -1-
de Pușcă Ioan Gabriel
Archiudul mileniului III l-am descoperit în primele două zile ale anului bisericesc 2007-2008, adică 1-2 septembrie, la invitația prietenei noastre Vârvăruța-Melania Cuc, scriitoare, om, mamă, soție...